CNN: Iranul pierde controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Ruta secretă prin care statele din Golf scot petrolul încercând să evite presiunile Teheranului

Iranul pierde o parte din controlul exercitat asupra Strâmtorii Ormuz, arată date analizate de CNN. Peste 80% dintre navele care au traversat zona în ultimele două săptămâni au ales ruta omaneză, sub promisiunea protecției navale americane.

Lupta pentru Strâmtoarea Ormuz a devenit una dintre cele mai importante confruntări strategice ale războiului cu Iranul. Dincolo de atacuri și operațiuni militare, miza este uriașă: cine poate garanta sau bloca circulația petrolierelor prin una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii.

După luni în care atât Teheranul, cât și Washingtonul au susținut că dețin avantajul, datele privind traficul naval încep să ofere o imagine mai clară.

Iranul pare să fi pierdut cel puțin o parte din capacitatea de a controla circulația navelor prin strâmtoare, în timp ce Statele Unite câștigă teren prin prezența forțelor sale navale în regiune, potrivit unei analize CNN.

Datele companiei Kpler, specializată în monitorizarea transporturilor maritime prin transpondere și imagini satelitare, arată o schimbare spectaculoasă a comportamentului navelor.

Peste 80% dintre vasele care au tranzitat Strâmtoarea Ormuz în ultimele două săptămâni au folosit ruta omaneză, un canal de navigație autorizat de ONU căruia Iranul i se opune vehement.

Diferența față de situația de acum numai o lună este majoră. Atunci, Kpler nu identifica practic niciun trafic pe această rută.

Teheranul susține că strâmtoarea se află sub controlul său și a atacat zeci de nave care au încercat să traverseze zona pe lângă coasta nordică a Omanului.

Cu toate acestea, tot mai multe vase aleg să ignore solicitările Iranului și să folosească ruta omaneză, bazându-se pe promisiunea protecției oferite de forțele navale americane.

„Se pare din ce în ce mai mult că Iranul și-a pierdut, cel puțin parțial, controlul asupra strâmtorii”, a declarat Homayoun Falakshahi, șeful departamentului de analiză a țițeiului de la Kpler.

Schimbarea are și consecințe financiare pentru Teheran.

Reducerea traficului pe ruta preferată de Iran a limitat capacitatea autorităților iraniene de a mai încasa taxele de trecere pe care le percepuseră în primăvară.

Expirarea în această săptămână a Memorandumului de înțelegere dintre Statele Unite și Iran i-ar permite, teoretic, Teheranului să reia perceperea acestor taxe. Datele Kpler nu indică însă că Iranul ar fi reușit să facă acest lucru.

Petroliere uriașe, transpondere oprite și o rută ascunsă pentru petrolul din Golf

Statele din Golf au început între timp să folosească o strategie complexă pentru a-și menține exporturile de petrol și pentru a reduce expunerea navelor clienților la atacurile iraniene.

Kuweitul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au închiriat petroliere de tip VLCC – Very Large Crude Carrier, unele dintre cele mai mari nave utilizate pentru transportul țițeiului.

Acestea transportă petrolul din Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz și îl transferă ulterior către petrolierele clienților aflate în Golful Oman, în afara zonei considerate cea mai periculoasă, potrivit lui Andy Lipow, președintele Lipow Oil Associates.

Strategia permite limitarea expunerii navelor comerciale obișnuite la riscurile traversării strâmtorii.

Dar există și o altă tactică.

Pentru a reduce riscul de a fi identificate și atacate de Iran, unele petroliere își opresc transponderele, uneori chiar timp de mai multe săptămâni.

Apare astfel ceea ce specialiștii descriu drept un „trafic ascuns”.

Navele pot continua să fie detectate cu ajutorul sateliților, însă urmărirea lor prin sistemele comerciale tradiționale devine considerabil mai dificilă. Din această cauză, chiar și serviciile specializate de monitorizare, precum Kpler, pot subestima cantitatea reală de petrol care traversează zona.

„Solicitarea Iranului de a percepe taxe de trecere este ceva ce majoritatea celor din Orientul Mijlociu nu doresc să se întâmple și nu au dat curs solicitării până acum”, a declarat Dan Pickering, fondator și director de investiții la Pickering Energy Partners.

„Așadar, ruta prin Oman este, fără îndoială, cea mai logică”, a explicat Dan Pickering.

Statele Unite susțin că au o imagine mai completă asupra traficului, datorită prezenței militare semnificative din zonă și supravegherii navelor care traversează strâmtoarea.

Datele Washingtonului indică un volum al transporturilor considerabil mai mare decât estimările comerciale bazate în principal pe sistemele tradiționale de urmărire.

Soluțiile pe care le are Occidentul la criza din Strâmtoarea Ormuz

Secretarul american pentru Energie, Chris Wright, a declarat săptămâna trecută că transporturile combinate de petrol prin Strâmtoarea Ormuz și cele redirecționate în jurul acesteia au ajuns la aproximativ 15 milioane de barili pe zi, pe parcursul unei săptămâni.

Nivelul rămâne sub media de aproximativ 20 de milioane de barili pe zi înregistrată înaintea războiului, dar diferența este mult mai mică decât sugerau anterior unele estimări.

Dacă datele americane sunt corecte, înseamnă că exportatorii din Golf au reușit să restabilească o parte importantă a fluxului de petrol, în ciuda amenințărilor și atacurilor iraniene.

Cine controlează, de fapt, Strâmtoarea Ormuz

Evoluția l-a determinat pe Donald Trump să declare luni că Statele Unite au „control total asupra strâmtorii”. Realitatea de pe teren este însă mai nuanțată.

Atacurile iraniene asupra navelor nu au încetat, iar fluxul de petrol rămâne sub nivelurile existente înaintea izbucnirii războiului. Aceste două elemente arată că Washingtonul nu deține un control complet asupra Strâmtorii Ormuz.

Strâmtoarea Ormuz / Foto – Wikipedia

În același timp, datele privind traficul naval sugerează că nici Iranul nu mai poate dicta în aceeași măsură condițiile de navigație.

„Dacă scopul lor este să fie «la conducere», atunci aș spune că, de la bun început, nu au deținut niciodată controlul deplin”, a declarat Dan Pickering.

Iranul continuă însă să aibă o armă importantă: capacitatea de descurajare.

„Se pare că scopul lor este descurajarea, pentru a fi recunoscuți ca având controlul. Cred că încă exercită un efect de descurajare”, a explicat Pickering.

Dacă prin strâmtoare circulă într-adevăr volumele de petrol raportate de Washington, atunci capacitatea Iranului de a intimida operatorii navali și de a controla efectiv traficul s-a redus semnificativ față de situația de acum una sau două luni.

Mai există însă o piesă importantă în acest puzzle diplomatic.

Omanul și Iranul poartă discuții pentru restabilirea libertății de navigație prin Strâmtoarea Ormuz, negocieri desfășurate fără participarea Statelor Unite și privite cu nemulțumire de Donald Trump.

Rezultatul acestor negocieri ar putea schimba din nou echilibrul din zonă și condițiile în care petrolierele traversează una dintre cele mai sensibile căi maritime ale lumii.

„Aș lua în considerare toate informațiile și titlurile din presă. Dar este corect să spunem că Iranul a pierdut parțial controlul asupra strâmtorii”, a declarat Andy Lipow, președintele Lipow Oil Associates.