Locuri de muncă români uk
Adaugă spotmedia ca sursă preferată
Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor au provocat Rusiei cea mai gravă criză a carburanților din ultimii ani. În unele regiuni, șoferii au așteptat zile întregi la benzinării, iar cozile s-au întins pe kilometri. Nemulțumirea crește, dar perspectiva unor proteste capabile să-l determine pe Vladimir Putin să oprească războiul rămâne îndepărtată.
O analiză semnată de jurnalista Anna Nemtsova în The Atlantic explică de ce efectele tot mai vizibile ale războiului nu produc automat o revoltă. Rușii se adaptează la lipsuri, represiunea face protestul extrem de periculos, iar propaganda îi convinge pe mulți să atribuie problemele Occidentului, nu Kremlinului.
Ucraina a adus războiul în viața de zi cu zi a rușilor
Ucraina a atacat în această vară unele dintre cele mai importante rafinării și terminale petroliere din Rusia. Producția de benzină a scăzut, numeroase stații au introdus limite, iar autoritățile au interzis exporturile de benzină și combustibil pentru aviație.
În iunie, producția zilnică de benzină era cu aproximativ 25% mai mică decât în aceeași perioadă din 2025. Moscova a modificat legislația pentru a permite importurile subvenționate și folosirea unor amestecuri de carburanți de calitate mai slabă, potrivit Reuters.
Criza a afectat inclusiv Moscova, Sankt Petersburg, Siberia și teritoriile ucrainene ocupate. În unele zone au fost introduse limite de 20-50 de litri pentru fiecare client, iar vânzarea în canistre a fost interzisă. Vladimir Putin a recunoscut existența cozilor și a dificultăților de aprovizionare, dar a susținut că situația nu este critică.
Strategia Kievului urmărește simultan să reducă resursele necesare armatei ruse, să afecteze veniturile petroliere și să facă populația să resimtă direct costul războiului.
Teoretic, o penurie prelungită, scumpirile și nesiguranța ar putea crește presiunea asupra Kremlinului. Până acum, însă, nemulțumirea se manifestă mai ales prin plângeri, conflicte la benzinării și căutarea unor soluții individuale.
O societate obișnuită să suporte lipsurile
Anna Nemtsova crede că reacția actuală are legătură si cu experiența sovietică. Generații întregi au trăit cu penurii, rafturi goale și cozi pentru alimente ori alte produse esențiale.
În Uniunea Sovietică, așteptarea devenise atât de răspândită încât cercetătorii au analizat „coada ca formă a vieții sovietice”. Ziarul „Industria Socialistă” estima că cetățenii pierdeau anual aproximativ 30 de miliarde de ore de muncă stând la cozi.
Lipsurile nu au produs însă automat proteste. Oamenii știau cât de periculoasă putea fi confruntarea cu statul. În 1962, armata a deschis focul asupra muncitorilor care protestau la Novocerkassk împotriva reducerilor salariale și a scumpirii alimentelor. Aproximativ douăzeci de oameni au fost uciși, iar informațiile despre masacru au fost ascunse timp de decenii.
Această memorie este dublată astăzi de capacitatea mult mai mare a statului de a supraveghea populația, rețelele sociale și comunicarea privată.
Frica a redus protestele aproape la zero
La începutul invaziei din 2022 au existat demonstrații în mai multe orașe. Aproape 19.000 de persoane au fost reținute pentru acțiuni împotriva războiului, potrivit organizației independente OVD-Info.
Ulterior, protestele aproape au dispărut. Pedepsele pentru „discreditarea armatei”, răspândirea unor informații care contrazic versiunea oficială sau criticarea războiului pot include ani de închisoare.
Unul dintre puținele cazuri recente a fost cel al veteranului Aleksandr Lunin. Acesta s-a filmat în uniformă criticându-i pe Putin și războiul, iar înregistrarea a strâns peste 12 milioane de vizualizări într-o singură zi. Lunin a fost încarcerat și a apărut apoi cerându-și scuze public, susținând că a cedat emoțional din cauza oboselii.
Mesajul pentru restul societății este clar: chiar și un veteran poate fi pedepsit rapid dacă atacă public regimul.
Opoziția împotriva războiului, scoasă din alegeri
Curtea Supremă a Rusiei a exclus partidul liberal Iabloko de la alegerile parlamentare din septembrie. Era singurul partid autorizat care cerea deschis încetarea războiului și un acord de pace cu Ucraina.
Hotărârea a venit după un proces inițiat de partidul naționalist Rodina, care a acuzat Iabloko că ar fi beneficiat de sprijin extern nedeclarat și că ar fi promovat extremismul. Formațiunea susține că decizia este politică și neconstituțională, relatează Reuters.
În fața instanței au protestat doar câteva sute de persoane. Excluderea Iabloko reduce și mai mult posibilitatea ca nemulțumirea față de război să fie exprimată legal și organizat.
Oamenii se adaptează individual, nu se organizează
Rușii cu venituri mai mari încearcă să evite criza prin relații personale, aprovizionare la domiciliu sau cumpărarea carburanților la prețuri duble. Cei din regiunile rurale și îndepărtate au mai puține soluții, dar nici acolo nemulțumirea nu s-a transformat într-o mișcare politică.
Economistul Konstantin Sonin spune că prietenii săi din Moscova și-au schimbat foarte puțin viața. Evită unele destinații mai expuse atacurilor, dar continuă să călătorească și să-și trimită copiii în tabere aflate inclusiv în raza dronelor ucrainene.
Adaptarea reduce presiunea colectivă. Fiecare încearcă să-și rezolve propria problemă, în loc să considere că dificultatea poate fi înlăturată doar printr-o schimbare politică.
Propaganda contribuie la același rezultat. Mulți ruși nu atribuie lipsurile deciziei lui Putin de a invada Ucraina, ci atacurilor Kievului și sprijinului oferit acestuia de Occident. În această interpretare, penuria nu devine un motiv de revoltă împotriva Kremlinului, ci dovada că Rusia este atacată și că populația trebuie să reziste.
Sondajele arată nemulțumire, nu revoltă
Datele centrului independent Levada indică o deteriorare a stării de spirit. Aprobarea lui Putin a scăzut la 74%, față de 63% înaintea invaziei, dar rămâne foarte ridicată. În același timp, numai 52% dintre ruși mai consideră că țara merge într-o direcție bună.
Proporția celor care spun că ar putea participa la proteste a crescut de la 11% în 2024 la 16%. Iar ponderea rușilor care declară că simt frică sau tristețe a urcat de la 16% anul trecut la 29% în această vară.
Aceste date trebuie privite cu prudență. Într-un regim în care criticarea războiului poate atrage închisoarea, o parte dintre oameni evită probabil să răspundă sincer inclusiv operatorilor de sondaje. Totuși, cifrele indică o creștere a anxietății, nu existența unei mișcări pregătite să iasă în stradă.
Kremlinul nu ignoră complet riscul
Chiar dacă o revoltă pare improbabilă, Putin continuă să investească în prevenirea ei. Bugetul destinat Gărzii Naționale și celorlalte structuri de ordine publică a fost ridicat în acest an la un nivel record, echivalent cu peste 47 de miliarde de dolari.
Kremlinul controlează televiziunile, a eliminat aproape toate organizațiile politice independente și dispune de instrumente digitale pentru identificarea rapidă a protestatarilor.
Putin are și propriul precedent istoric. În 1991, după decenii în care statul sovietic reușise să țină populația departe de străzi, sute de mii de oameni au protestat la Moscova, accelerând prăbușirea regimului.
Loviturile funcționează militar, dar nu garantează o revoltă
Atacurile asupra rafinăriilor au produs Rusiei costuri economice și logistice considerabile. Au redus producția, au obligat Kremlinul să limiteze exporturile și să importe carburanți și au adus efectele războiului în viața cotidiană.
Dar de aici până la o revoltă împotriva lui Putin este o distanță mare. Represiunea împiedică organizarea, propaganda transferă vina către Occident, iar experiența istorică îi încurajează pe oameni să suporte și să se adapteze.
Concluzia analizei din The Atlantic este că Ucraina poate afecta capacitatea Rusiei de a purta războiul și poate eroda sprijinul pentru Kremlin. Nu poate conta însă pe faptul că penuria de carburanți va scoate masele în stradă sau îl va obliga pe Putin să schimbe direcția. (S.D.S.)
