Costul vieții uk
Acum aproximativ două secole și jumătate, o femeie din Londra a contractat o răceală obișnuită, un eveniment banal în acele vremuri.
Astăzi, însă, ceea ce a rămas din acea boală a deschis o fereastră uimitoare către trecutul medical: oamenii de știință au reușit să identifice genomul virusului din specimene medicale conservate.
Această descoperire nu reprezintă doar cel mai vechi virus ARN uman confirmat vreodată, dar oferă cercetătorilor o oportunitate fără precedent de a urmări evoluția agenților patogeni și impactul lor asupra sănătății umane.
Virusurile ARN sunt un grup vast și divers de microorganisme, al căror material genetic este constituit din acid ribonucleic. Această moleculă joacă un rol fundamental în celulele umane, fiind esențială pentru codificarea, decodificarea, reglarea și exprimarea genelor.
Din acest grup fac parte unele dintre cele mai letale virusuri care au afectat omenirea de-a lungul deceniilor, incluzând gripa, HIV, Ebola, poliovirusul, recentul COVID-19, dar și banala răceală, cunoscută sub denumirea de rinovirus.
Recuperarea genomurilor ARN virale din specimenele istorice a fost, până acum, o provocare formidabilă. Spre deosebire de ADN, molecula de ARN este extrem de instabilă și tinde să se degradeze rapid în mediul înconjurător.
În mod tradițional, cercetătorii se bazau pe specimene conservate în formalină, o metodă utilizată pe scară largă abia după anul 1900. Întrebarea crucială era cum se poate accesa ARN-ul din mostre care preced utilizarea acestei substanțe, extinzând astfel orizontul de studiu.
Un studiu recent, realizat de o echipă internațională, a marcat o piatră de hotar în paleogenomică, reușind să identifice genomuri ARN din specimene medicale colectate în urmă cu aproximativ 250 de ani.
Unul dintre aceste specimene provine de la femeia din Londra care a decedat în anii 1700, în timp ce celălalt aparține unui individ necunoscut, care a murit cel mai probabil în jurul anului 1877.
Ambele mostre au fost păstrate cu grijă la Muzeul de Anatomie Hunterian din cadrul Universității din Glasgow, conservate în alcool, și prezentau documente care atestau o boală respiratorie severă. Procesul de izolare a ARN-ului nu a fost deloc ușor.
Fragmentele recuperate erau incredibil de mici, măsurând în medie doar 20 până la 30 de nucleotide în lungime, o diferență izbitoare față de cele peste 1.000 de nucleotide prezente în celulele vii.
Cu o perseverență remarcabilă, echipa a reușit să reconstruiască întregul genom al unui rinovirus de la femeia din secolul al XVIII-lea.
Analiza detaliată a arătat că virusul reconstruit era, cel mai probabil, un tip de rinovirus uman A, o tulpină care, de atunci, a dispărut, dar care este strâns înrudită cu genotipul modern A19.
Investigațiile au dezvăluit că, pe lângă infecția cu rinovirus, femeia suferea și de co-infecții bacteriene care cauzează afecțiuni respiratorii, precum Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae.
Specialiștii subliniază că „infecțiile cu rinovirus sunt de obicei limitate la căile respiratorii superioare, dar se știe că pot infecta căile inferioare și pot cauza boli severe atunci când sunt asociate cu co-infecții bacteriene”.
Acest scenariu clinic este astăzi bine cunoscut și înțeles, însă, în textele medicale din secolul al XVIII-lea, descrierile sale detaliate erau rare.
Această descoperire reprezintă un progres semnificativ în domeniul paleogenomicii, demonstrând în mod categoric că este posibilă recuperarea ARN-ului chiar și din colecții care preced utilizarea formalinei.
Prin accesarea acestor specimene, până acum considerate inaccesibile, știința deschide noi căi către o înțelegere mai profundă a modului în care virusurile existente ar putea evolua în viitor, oferind perspective cruciale pentru medicina modernă și sănătatea publică.
Studiul a fost publicat pe platforma bioRxiv.
Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!
