România traversează un moment critic din punct de vedere fiscal: deficitul bugetar crescut, împrumuturile scumpe, presiunea inflației și obligațiile către Uniunea Europeană cer guvernului măsuri ferme. Astfel, autoritățile de la București au pus pe masă un set de reforme bugetare ambițioase — propuneri fiscale, reduceri de cheltuieli, ajustări structurale — care urmăresc nu doar să calmeze reacțiile de la Bruxelles, ci să țină economia sub control și să refacă încrederea investitorilor. Dar drumul spre stabilitate nu este lipsit de obstacole.
Ce măsuri s-au propus până acum
Analiza informațiilor publice recente arată că reformele preconizate se învârt în jurul acestor piloni principali:
- Reducerea cheltuielilor publice
- Guvernul a anunțat că noile măsuri aprobate vor reduce cheltuielile bugetare cu aproximativ 19 miliarde de lei — echivalentul a ~1% din PIB. Forbes Romania
- Se prevede ajustarea investițiilor și tăieri pe cheltuieli „nesimțite” sau neesențiale.
- Reforma administrației locale: număr de angajați, cheltuieli ale primăriilor și funcționarii publici sunt vizate. Primarii au protestat. Aleph News
- Măsuri fiscale și majorări de taxe/impozite
- Se ia în considerare creșterea unor cote TVA: TVA pentru cazare, restaurante, echipamente verzi, manuale, presă etc. BIHON+2Euronews+2
- Impozite noi pentru câștiguri din platforme sociale (Facebook, Google, TikTok), impozit progresiv pentru anumite venituri, contribuții suplimentare de sănătate (CASS) pentru pensii peste un anumit prag. BIHON+2Europa Liberă România+2
- Accize mai mari la alcool și combustibil; majorarea rovinietei. BIHON+1
- Reforme structurale și digitale
- Digitalizarea ANAF, îmbunătățirea colectării fiscale, reducerea evaziunii, limitarea creanțelor către firme-fantomă, întărirea executării silite.
- Reforma cheltuielilor cu asistența socială (în special pensii), salarizarea în sectorul bugetar cu restricționarea sporurilor și bonusurilor, corelarea salariilor cu performanța. ZF.ro+1
- Plan bugetar-structural multianual
- Obiectivul este reducerea graduală a deficitului la ~3% din PIB până în 2030-2031.
- Stabilirea plafoanelor pentru creșterea cheltuielilor publice (salarii, pensii etc.) pe fiecare an din acest interval.
Impact-potențial și efecte
Aceste reforme, odată puse în aplicare, ar putea avea efecte semnificative:
- Reducerea deficitului bugetar, care la momentul actual depășește cifre de 8-9% din PIB, va fi esențială pentru menținerea stabilității macroeconomice și pentru evitarea sancțiunilor de la UE.
- Îmbunătățirea ratingului de credit și încrederea investitorilor: fracționarea deficitului și un plan de echilibrare pe termen mediu pot reduce riscul ca agențiile de rating sau finanțatorii internaționali să considere România o țară cu risc ridicat.
- Presiune pe venituri mici și clase vulnerabile: creșterile de taxe sau impozite, eliminarea facilităților, majorarea TVA pentru anumite bunuri și servicii, ridicarea rovinietei etc., toate acestea pot lovi în cei cu venituri modeste.
- Restructurarea aparatului administrativ și al sistemelor publice, care poate aduce eficiență, dar produce și costuri sociale (posibile concedieri, schimbări de organizare etc.).
Critici și riscuri
Chiar dacă reformele sunt dorite și unele produse de constrângeri externe (UE, Comisia Europeană, ECOFIN), există numeroase critici și riscuri:
- Lipsa de transparență: multe măsuri sunt anunțate sub formă de declarații, fără documente clare sau studii de impact amplu. Publicul și mediul de afaceri acuză guvernul că ia decizii „pe baza declarațiilor”, nu pe bază de analize detaliate.
- Riscul social: majorarea taxelor sau impozitelor și tăierile de cheltuieli sau reducerea facilităților pot genera nemulțumire, proteste, opoziție politică.
- Efectele pe termen scurt: măsurile dure pot reduce consumul, pot afecta firmele mici care nu pot suporta creșterea TVA, accizelor; pot crește costurile de viață.
- Implementarea dificilă: digitalizarea ANAF, reorganizarea instituțiilor, limitările salariale și sporurile sunt măsuri relativ greu de pus în aplicare rapid, mai ales într-un sistem cu structuri vechi și rezistență la schimbare.
Situația politic-economică de fundal
Pentru a înțelege necesitatea acestor reforme, e util să privim câteva elemente din context:
- Execuția deficitului public: România înregistrează deficite mari în anii recenți, iar Uniunea Europeană cere revenirea sub pragul de 3% din PIB.
- Presiunea inflației și a dobânzilor: costurile cu împrumuturile publice cresc, iar inflația face ca cheltuielile de stat să fie mai costisitoare; de asemenea, puterea de cumpărare a populației este afectată.
- Obligațiile europene și planurile de redresare (PNRR etc.): pentru a nu pierde fonduri europene sau a fi sancționată, România este presată să își pună ordine în finanțe.
Ce urmează: implementare și monitorizare
Reformele nu sunt încă toate adoptate, iar succesul lor depinde de:
- Elaborarea de documente clare și transparente care să detalieze fiecare măsură: ce taxe se modifică, în ce termeni, cine plătește, cine este vizat, care sunt compensațiile.
- Consultarea cu mediul de afaceri, cu sindicatele și cu societatea civilă, pentru a identifica eventuale efecte adverse neprevăzute și pentru adaptarea măsurilor, unde posibil.
- Stabilirea de indicatori de performanță și ținte pe termen mediu și lung, astfel încât aplicarea reformelor să fie evaluabilă.
- Asigurarea unei comunicări eficiente: populația trebuie informată clar despre ce se cuvine, de ce se face și ce schimbări vor resimți.
Noile reforme bugetare propuse în România reprezintă un pas necesar și urgent într-o perioadă economică dificilă. Ele reflectă o încercare de a echilibra visurile de dezvoltare și investiții, cu realitatea constrângerilor fiscale și obligațiilor europene.
Succesul lor va depinde însă nu doar de ce reforme sunt adoptate, ci cum sunt puse în practică: dacă vor fi însoțite de transparență, de sprijin pentru cei mai vulnerabili și de o reformă administrativă autentică. România se află într-un moment de cotitură: fie reușește să își redreseze finanțele publice cu responsabilitate, fie riscă deteriorarea încrederii interne și externe, cu consecințe sociale și economice grave.
