Costul vieții uk
Comuniștii au ajuns în fruntea României la 6 martie 1945 și
atunci au început să ia decizii după indicațiile lui Iosif
Vissarionovici Stalin, cel ce era considerat un izvor de
înțelepciune. Au condus cum au vrut până-n decembrie 1989, dar
apoi au apărut forțe de opoziție enervante, care rezistau chiar la
răngi și bâte de miner.
Orice grupare
politică, mai ales dacă este unică, trebuie să realizeze câte
ceva și apoi să amintească tinerelor generații ce fapte mărețe
au fost săvârșite. Autoritățile roșii de la București s-au
lăudat deosebit de mult cu industrializarea și, mai ales, cu
electrificarea satelor. Nu erau precum burghezia ce ținea poporul în
întuneric și sărăcie.
Cum lauda de sine
nu miroase a bine, toate poveștile despre cât de bine au făcut cei
aduși la putere s-au destrămat ca un fum atunci când au început
să iasă izvoarele istorice la lumină zilei. Istoricul Mihai Tașcă
a pătruns în arhivele din Chișinău și n-a trebuit să caute prea
mult până când a descoperit adevărul.
Forțele sovietice au
repartizat autorităților din RSS Moldovenească, în aprilie 1945,
5.000 de suporturi pentru electricitate, 3.000 de panouri de
distribuție electrică și 900 de prize. Fusese realizată o golire
a depozitelor românești în contul despăgubirilor de război. Cum
există informații că Germania
a trimis cantități importante de produse electrotehnice, este
posibil ca repartiția să fi fost făcută tocmai din bunurile
cumpărate pentru întreținerea rețelelor electrice din sate și
orașe.
Bunurile primite
erau utile consumatorului final, dar energia trebuie și produsă. Au
ajuns încă din februarie 1945 un motor puternic de 950 CP, un motor
de produs curent alternativ, o stație electrică și 14 lăzi cu
scule electrice, știut fiind că forma de energie nu glumea atunci
când era manevrată incorect și fără echipament potrivit.
O
stație electrică mobilă a ajuns și la Comisariatul
Transporturilor. Nu se precizează cât de mari erau lăzile și ce
fel de scule electrice conțineau. Și prizele din text sunt urmate
de un etc ce indică și alte bunuri considerate mărunțișuri. Din
păcate, etc poate să fie deosebit de interesant prin ceea ce
include și sunt multe acoperite prin prescurtarea de origine latină.
Cercetătorul
Mihai Tașcă s-a referit numai la ceea ce a rămas în RSS
Moldovenească, dar cea mai mare parte a bunurilor s-a dus departe
peste Nistru și a contribuit în mod important la îmbunătățirea
condițiilor de trai din vastul lagăr socialist.
Comunicarea
prezentă în volumul Experimentul Pitești 2025 demonstrează
că sovieticii au găsit o bogăție fără precedent la vest de
Nistru, dar au avut grijă să transforme un El Dorado în deșert. A
fost ușor apoi să se scrie că era sărăcie și nu se găsea ceva
prin magazine. Culmea este că liderii capturați au fost acuzați și
de dezastrul țării și executați. Erau martori incomozi și
autoritățile aveau nevoie de persoane moarte pe care să le acuze
de orice și astfel comuniștii să apară drept pozitivi în
istoriile ce urmau a fi scrise.
Costul vieții uk Electrificarea era începută și extinsă în România interbelică
Electrificarea
României începuse încă din secolul al XIX-lea în statul național
și pe teritoriul controlat de Austro-Ungaria cu instalații de mică
putere, specifice fiecărui început tehnic.
Existau limitări în
ceea ce privea calitatea și cantitatea materialelor utilizate în
proces, aluminiul fiind dificil de fabricat și, în plus, era un
uriaș consumator de electricitate. Rețelele electrice avansau greu
pe Terra și numai marile puteri industriale stăteau bine la
capitolul centrale construite, în fruntea competiției în perioada
interbelică fiind SUA și Uniunea Sovietică.
Invazia comunistă
în numele revoluției mondiale a început în 28 iunie 1940 și a
cunoscut forme deosebit de brutale, deposedați de bunuri fiind
obligatorie pentru a aduce foametea peste tot. A urmat a doua invazie
în 1944 și a fost timp pentru jaf în trecere și spulbere
permanentă, mitraliera fiind cea mai bună unealtă pentru a face
rost de ceva.
Electrificarea se putea realiza și fără experimente
organizate de partide extremiste ce aveau în creier numai teze
lansate de conducători străini. Nu aveau ceva patriotic în gândire
și acțiune. Stalin cerea numai unitate de monolit a unei mase de
slujitori ai cauzei.
Electrificarea
era începută și extinsă în România interbelică, dar procesul a
fost încetinit tocmai de invazia comunistă din 1940 și apoi de cea
din 1944. Au fost jefuite sau distruse prea multe realizări burgheze
și apoi a fost simplu să se creadă că totul a fost realizat de
regimul adus de masele invadatorilor. Arhivele încă n-au indicat
volumul de bunuri ridicate din sectorul electric și o să curgă
multă apă pe Dunăre până când se va afla adevărul despre
perioada României Mari.
Munca
specialistului Mihai Tașcă trebuie continuată și aprofundată
pentru a se vedea cât de mult a regresat România în urma
planurilor elaborate la Kremlin. Sunt fonduri arhivistice din belșug
și limba rusă limitează accesul la informații. Date și mai
interesante trebuie să fie și dincolo de Nistru în fondurile
aparținând Armatei Roșii și N.K.V D -ului.
România Mare a
fost un stat bogat, dar, din cauza Pactului Molotov – Ribbentrop
din 23 august 1939, a ajuns în focul luptelor și apoi sub ocupația
ideologică numită eliberare. Aparatul de propagandă a avu
dreptate: populația și statul au fost eliberate de grija bunurilor
materiale.
Electrificarea,
de la centrală și până la consumator, putea să se desfășoare
mult mai repede dacă n-ar fi fost provocat un război mondial și
n-ar fi existat forța de invazie de dincolo de Nistru. Este dificil
de calculat cât a pierdut România din cauza obsesiei de răspândire
a unei ideologii ce nu avea legătură cu realitatea și cu nevoile
popoarelor.
Foto sus: Centrala electrică cu turbină de abur de 2000 KW de la Fabrica de Hârtie Letea, în 1930 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine…
