Locuri de muncă români uk
Preşedintele grec Constantine Tassoulas a reiterat cererile ţării sale privind reparaţii de război din partea Germaniei, în timpul ceremoniilor de duminică de comemorare a 83 de ani de la masacrul de la Lingiades, din nordul Greciei, transmite dpa, potrivit Agerpres.
Revendicările Greciei
‘Revendicările şi solicitările Republicii Elene privind reparaţiile germane rămân în vigoare, legitime, imprescriptibile şi susceptibile să fie reclamate’, a subliniat duminică preşedintele Tassoulas, în mesajul său transmis cu ocazia comemorării masacrului de la Lingiades.
Tassoulas a evocat evenimentele în care, pe 3 octombrie 1943, trupele germane de ocupaţie din divizia Edelweiss au jefuit şi incendiat Lingiades şi au executat 86 de locuitori din acest sat şi trei din localitatea vecină Amfithea. Printre victime s-au numărat 41 de copii.
‘Ne amintim, ne susţinem revendicările şi ne protejăm viitorul, pentru că îi onoram pe civilii care au pierit aici, la Lingiades, în urmă cu 83 de ani’, a spus el, citat de agenţia oficială ANA.
‘Reprezentând statul elen, doresc să subliniez că nu vom uita niciodată aceste crime de război, aceste atrocităţi. Prezenţa mea aici, astăzi, demonstrează acest lucru’, a declarat preşedintele Tassoulas, în discursul difuzat de televiziunea de stat ERTNews.
În 2014, preşedintele de atunci al Germaniei, Joachim Gauck, a făcut o vizită la Lingiades şi a depus o coroană de flori la monumentul dedicat victimelor masacrului.
Grecia, ocupată de Wehrmacht (armata germană) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, solicită de mult timp despăgubiri pentru daunele de război, precum şi rambursarea unui împrumut impus de puterea ocupantă. Conform calculelor Atenei, suma în cauză se situează între 278 de miliarde de euro şi 341 de miliarde de euro (313-384 de miliarde de dolari), în funcţie de metoda
de calcul utilizată.
Germania respinge solicitările Greciei privind acordarea de reparaţii şi consideră că problema a fost soluţionată din punct de vedere juridic.
Masacrul de la Lingiades
Masacrul Lingiades, din 3 octombrie 1943, a fost o crimă de război nazistă-germană comisă de membri ai Diviziei 1 Munte a Wehrmacht-ului Heer în timpul ocupației Axei în Grecia. Satul Lingiades, lângă Ioannina, în nord-vestul Greciei, a fost ales în mod arbitrar ca țintă pentru represalii de către Wehrmacht din cauza uciderii unui ofițer german de către membri ai Rezistenței Grecești. Marea majoritate a victimelor au fost copii, femei și vârstnici.
Grupurile de rezistență grecești au fost active în nord-vestul Greciei (Epir) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 1 octombrie 1943, o unitate a Ligii Naționale Republicane Grecești (EDES) a atacat prin ambuscadă un convoi german lângă Preveza. În schimbul de focuri, comandantul Regimentului 98 de Alpinism, locotenent-colonelul Josef Salminger, a fost ucis de partizanii greci. Salminger, un nazist înfocat, era cunoscut pentru atacurile împotriva civililor, cum ar fi masacrul de la Kommeno, care a dus la uciderea a 317 săteni.
Moartea lui Salminger l-a determinat pe generalul Hubert Lanz, comandantul Diviziei 1 Munte, să ordone represalii pe o rază de 20 km în jurul ambuscadei. Lingiades, un mic sat de munte aflat la 13 kilometri nord-vest de Ioannina, domină Lacul Ioannina și Ioannina de la o altitudine de aproximativ 940 m deasupra. Satul nu a putut fi legat de activitatea de rezistență de către serviciile secrete germane. Este posibil să fi fost ales ca țintă datorită vizibilității sale din Ioannina. Distrugerea sa din apropiere ar fi răspândit probabil teroarea în rândul populației locale.
Duminică, 3 octombrie, elemente ale Batalionului 79 de Câmp german, comandat de maiorul Hans Mayr, au sosit în Lingiades. Dintre cei 287 de locuitori ai orașului, majoritatea adulților satului se aflau într-un oraș vecin pentru recolta de nuci. Sătenii care nu au putut fugi au fost târâți de soldații germani în piața centrală a satului. După ce locuințele au fost percheziționate și jefuite, toți civilii au fost împărțiți în grupuri mici și mânați în pivnițele diferitelor locuințe. Acolo au fost împușcați cu mitraliere. În afară de biserică și școala satului, toate clădirile din sat au fost incendiate. Majoritatea celor 92 de victime erau copii, sugari, femei și vârstnici. Treizeci și doi dintre morți aveau vârste cuprinse între șase luni și 11 ani. Cinci civili au reușit să supraviețuiască, doi adulți și trei copii. Aceștia s-au simulat morții printre cadavre și apoi au scăpat din clădirile în flăcări urcând prin coșul de fum al șemineului.
