Pe 21 mai 1991, într-o toaletă de la etajul al treilea al Universității din Chicago, profesorul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu a fost găsit împușcat în ceafă, executat cu un glonț de calibru mic tras de aproape. Moartea sa a zguduit nu doar lumea academică internațională, ci și spațiul cultural românesc, care vedea în el moștenitorul intelectual al lui Mircea Eliade și o voce puternică a exilului românesc. Totuși, la mai bine de trei decenii de la acea crimă, asasinatul rămâne neelucidat, învăluit în ipoteze, suspiciuni și teorii care se întrepătrund între politică, spionaj, rivalități academice și ocultism.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!
Cine a fost Ioan Petru Culianu?
Ioan Petru Culianu s-a născut pe 5 ianuarie 1950, la Iași, într-o familie intelectuală. Bunicul său, Neculai Culianu, fusese profesor universitar de chimie, iar unchiul său, Petru Culianu, un reputat istoric literar. În România comunistă, tânărul Culianu s-a remarcat ca un student strălucit la Facultatea de Litere din București. În 1972, în timpul unei burse la Perugia, a ales să nu se mai întoarcă în țară, intrând astfel în rândul exilaților români. A trăit în Italia, Franța, Olanda, iar din 1986 s-a stabilit în SUA, la Universitatea din Chicago, unde a început să predea și să cerceteze în cadrul Divinity School.
Opera lui este vastă, variată și interdisciplinară. A scris lucrări fundamentale despre gnosticism, magie, istoria religiilor, dar și despre manipularea conștiinței, mecanismele puterii și ale propagandei. Textele sale, adesea provocatoare, au atras atât admirația, cât și ostilitatea unor cercuri politice și academice.
Contextul politic al anilor ’90
Moartea lui Culianu nu poate fi înțeleasă fără a privi contextul istoric. România ieșea din comunism după decembrie 1989, dar tranziția era tulbure. Foști membri ai Securității, noua putere politică (condusă de Ion Iliescu și FSN) și diverse grupuri de interese încercau să-și consolideze influența. Culianu, deși stabilit în SUA, era un critic vocal al regimului post-comunist, pe care îl considera o continuare a structurilor totalitare. Scria articole acide în reviste precum Lumea Liberă și Agora, denunțând corupția, manipulările și violența mineriadelor. Din acest motiv, devenise o țintă a unor campanii de denigrare orchestrate de presa fidelă puterii de la București.
Un alt element esențial îl constituie interesul său pentru mecanismele manipulării psihologice și politice. Culianu analiza cu luciditate cum poate fi controlată opinia publică prin limbaj, simboluri și frici colective. În ochii unora, acest tip de discurs îl transforma într-un adversar incomod.
Circumstanțele crimei
În ziua crimei, Culianu ținuse un curs obișnuit la Universitatea din Chicago. În jurul orei 13:30, a fost găsit mort în toaleta bărbaților, împușcat cu un pistol de calibru mic. Execuția purta semnele unei crime profesioniste: un singur glonț în ceafă, fără jaf, fără urme de luptă. Arma nu a fost găsită, iar criminalul a dispărut fără să lase indicii clare.
Poliția din Chicago a investigat cazul, dar pistele s-au împotmolit rapid. S-au conturat însă mai multe ipoteze, fiecare cu un anumit grad de plauzibilitate.
Ipoteza Securității și a serviciilor secrete românești
Cea mai răspândită teorie este că Ioan Petru Culianu a fost asasinat la ordinul foștilor ofițeri de Securitate, deranjați de criticile sale virulente la adresa regimului de la București. În anii ’90, mulți exilați români primeau amenințări, iar Culianu însuși raportase în scrisori și interviuri că era hărțuit de persoane suspecte. În plus, modul de operare al crimei — execuție rece, profesională — părea să indice implicarea unor structuri specializate.
Documente desecretizate ulterior au arătat că Securitatea îl urmărea încă din anii ’70, considerându-l „element ostil”. Totuși, nu s-a găsit niciodată o dovadă directă care să lege serviciile românești de asasinat.
Rivalități academice și conflicte personale
Unii cercetători au sugerat că uciderea ar putea fi legată de conflicte din mediul universitar. Culianu era un savant strălucit, dar și un spirit polemic, care intrase în dispute cu colegi și foști discipoli ai lui Mircea Eliade. Mai mult, poziția sa în ascensiune rapidă la Universitatea din Chicago putea genera invidii. Totuși, această ipoteză pare mai slabă, întrucât modul de execuție și contextul politic depășeau cu mult un simplu conflict personal.
Pista ocultă și studiile despre magie
Opera lui Culianu se axa pe gnosticism, magie și manipulare mentală. Unii comentatori au speculat că interesul său pentru aceste teme ar fi atras ostilitatea unor grupuri oculte sau secte ezoterice. Este posibil ca el să fi intrat în contact cu persoane sau organizații deranjate de interpretările sale. Totuși, această pistă a rămas mereu la marginea anchetei, mai mult o proiecție romantică decât o ipoteză solidă.
Asasinatul ca avertisment simbolic
Un detaliu tulburător al crimei este locul în care a avut loc: într-o toaletă publică a universității. Unii analiști au interpretat acest lucru ca pe un mesaj simbolic de umilire, o execuție menită nu doar să înlăture o voce critică, ci și să transmită un avertisment către ceilalți intelectuali din exil. Astfel, Culianu ar fi fost sacrificat pentru a intimida și a reduce la tăcere diaspora românească ostilă noii puteri de la București.
Ancheta și impasul ei
Poliția americană a luat în considerare toate aceste ipoteze, dar dosarul a rămas deschis și nerezolvat. Nu s-au identificat suspecți concreți, iar lipsa probelor materiale a blocat ancheta. Faptul că ucigașul nu a lăsat urme și că nu existau camere de supraveghere la acea vreme a făcut ca asasinatul să intre rapid în categoria crimelor fără rezolvare.
În România, autoritățile au negat orice implicare, dar nici nu au depus eforturi reale pentru a sprijini ancheta. În schimb, presa apropiată FSN l-a denigrat pe Culianu după moarte, sugerând că ar fi fost implicat în rețele obscure sau că ar fi avut dușmani personali. Această campanie de calomnie a adâncit suspiciunea că regimul de la București dorea să minimalizeze cazul.
Ecouri și interpretări
Asasinarea lui Culianu a devenit un subiect de dezbatere intensă în mediul intelectual românesc și internațional. Mulți au văzut în el un martir al libertății de expresie și un simbol al luptei împotriva totalitarismului. Alții au interpretat crima ca pe o „execuție” a unui om care înțelesese prea bine mecanismele puterii și devenise incomod.
Scriitoarea Horia-Roman Patapievici a afirmat că moartea lui Culianu a reprezentat „o pierdere irecuperabilă pentru cultura română”. Alții au comparat destinul său cu cel al altor intelectuali est-europeni uciși în circumstanțe misterioase.
Moștenirea lui Culianu
Deși viața i-a fost curmată la doar 41 de ani, Culianu a lăsat o operă impresionantă. Cărțile sale despre gnosticism, magia Renașterii, manipularea mentală și istoria religiilor sunt încă studiate și apreciate. Prin modul său interdisciplinar de gândire, el a reușit să conecteze domenii aparent disparate: religia, filosofia, politica și psihologia.
În România, după 1989, cărțile lui au început să fie traduse și publicate, devenind surse de inspirație pentru o nouă generație de intelectuali. Totuși, misterul morții sale continuă să planeze ca o umbră asupra receptării operei.
Concluzii: un mister deschis
La mai bine de trei decenii de la asasinat, cazul Ioan Petru Culianu rămâne unul dintre cele mai tulburătoare mistere ale exilului românesc. Fie că a fost victima unui asasinat politic orchestrat de foști securiști, fie că a căzut pradă unor conflicte obscure, moartea sa este încă un semn al fragilității libertății intelectuale în fața structurilor de putere.
Dincolo de ipoteze, rămâne imaginea unui savant de geniu, curajos, care a avut îndrăzneala să demaște mecanismele manipulării și să creadă în puterea spiritului critic. Execuția sa brutală este un avertisment despre prețul pe care îl poate plăti un intelectual atunci când adevărul său deranjează puterea.
Epilog
Cazul Culianu este încă o rană deschisă în conștiința culturală românească. Fiecare nouă generație care îi citește opera descoperă nu doar un gânditor strălucit, ci și un martir al libertății. Poate că adevărul despre asasinatul său nu va fi aflat niciodată în totalitate. Dar tocmai această lipsă de răspunsuri transformă povestea lui Ioan Petru Culianu într-un simbol: simbolul misterului care planează asupra unei epoci de tranziție și al curajului de a gândi liber într-o lume periculoasă.
