Locuri de muncă români uk
Tancul țar, un colos de 60 de tone, s-a împotmolit în noroi după doar câteva zeci de metri, la prima încercare.
O mașină de război cât un bloc cu trei etaje s-a împotmolit în noroi după doar câteva zeci de metri. Nu avea să se mai miște vreodată. Era anul 1915, iar colosul avea un nume aproape din basme: tancul țar.
În spatele lui stătea inginerul rus Nikolai Lebedenko, omul unei idei pe cât de simple, pe atât de riscante. Totul a plecat de la o jucărie. Lebedenko i-a arătat țarului Nicolae al II-lea o machetă de lemn de doar 30 de centimetri, pusă în mișcare de arcul unui gramofon.
Pe podeaua palatului, cărțile așezate grămadă au devenit obstacole. Macheta le-a traversat fără ezitare. Împăratul, sedus de imaginea unui tanc capabil să zdrobească orice teren, a aprobat un buget de 250.000 de ruble, adică peste două milioane de euro în anii 2010.
O avere uriașă, investită într-o promisiune născută dintr-o jucărie. Proiectul a fost învăluit în secret. Piesele au fost turnate în mai multe fabrici, fiecare convinsă că lucrează pentru un șantier naval sau pentru artileria grea.
Asamblarea a avut loc în satul Orudievo, departe de ochii curioșilor.
Locuri de muncă români uk Colosul de 60 de tone s-a scufundat în mlaștină
Constructorii au mers pe o arhitectură triciclu. Roțile din față măsurau aproape 9 metri în diametru; cea din spate, doar 1,5 metri. Carcasa se ridica la 8 metri și se întindea pe 15, cu o turelă pentru mitraliere Maxim și locuri pentru tunuri pe laterale.
Logica părea impecabilă: cu cât roata e mai mare, cu atât trece mai ușor peste obstacole. Practica avea s-o contrazică. Oțelul folosit la construcție a fost mai gros decât era planificat, iar greutatea vehiculului a urcat de la 40 la 60 de tone.
Pentru a pune totul în mișcare, inginerii au folosit două motoare Maybach de 240 de cai putere, construite inițial pentru un Zeppelin german capturat. Nici acestea nu au fost suficiente. Unicul test a avut loc la aproximativ șaizeci de kilometri de Moscova.
Colosul a înaintat câteva zeci de metri și s-a scufundat în mlaștină. A rămas acolo. Comisia militară a primit o propunere: mărirea roții din spate și întărirea motorului. A respins-o. Un vehicul atât de înalt, de lent și de greu de ascuns ar fi devenit o țintă perfectă pentru artileria inamică.
Testele din august 1915 au fost ratate, iar în septembrie proiectul a fost anulat oficial. Doi designeri, Stechkin și Mikulin, au încercat să construiască un motor nou care să scoată tancul din mlaștină. Fără succes.
Epava a rămas pe loc. Până în 1917 a fost păzită la locul de testare, apoi Revoluția Rusă a schimbat totul. Mașina a fost abandonată.
Locuri de muncă români uk Lecția unui colos imperial eșuat
Timp de șase ani, oțelul a ruginit într-o pădure, la 60 de kilometri de Moscova, uitat de o țară copleșită de urgențe. Abia în 1923, noul regim sovietic a trimis echipe să demonteze rămășițele și să recupereze metalul. Împăratul care finanțase proiectul nu a apucat să vadă finalul.
Nicolae al II-lea a fost împușcat în 1918, la un an după ce tancul fusese lăsat în urmă. Eșecul mașinii poate fi rezumat într-o singură frază: prea grea, prea înaltă, prea lentă, vulnerabilă la orice lovitură de tun.
Contemporanii au văzut în ea o caricatură involuntară a Imperiului Rus: maiestuos pe hârtie, fragil în realitate. Astăzi, din acest proiect grandios au rămas doar câteva fotografii. Modelul și planurile originale au dispărut.
În 2020, Muzeul rusesc T-34, de lângă Moscova, a construit o replică la scară naturală pe baza acelor imagini. Pentru vizitatori, a fost prima ocazie de a vedea în realitate cât de departe a mers un pariu eșuat.
