Joburi români londra
Prelungirea războiului din Ucraina este consecința directă a unor erori strategice majore comise de toate părțile implicate în conflict, avertizează Stephen Walt, profesor de relații internaționale la celebra Universitate Harvard.
Într-o analiză publicată de Foreign Policy, Walt argumentează că Rusia, Ucraina și Statele Unite au contribuit, în moduri diferite, la prelungirea conflictului. În opinia sa, Washingtonul nu a reușit până acum să joace pe deplin rolul de mediator între Kiev și Moscova.
Potrivit lui Walt, Vladimir Putin a greșit atunci când a presupus că invazia Rusiei se va transforma într-o campanie de câteva zile. Administrația Joe Biden ar fi supraestimat, la rândul său, eficiența sancțiunilor economice, iar conducerea ucraineană ar fi făcut o estimare greșită în privința contraofensivei din vara lui 2023.
Și Donald Trump s-ar fi înșelat, susține profesorul de la Harvard, atunci când a afirmat că Volodimir Zelenski nu mai avea „cărți de jucat”. Sprijinul european, combinat cu capacitatea Ucrainei de a inova și cu rezistența forțelor sale armate, a permis Kievului să continue lupta mai mult decât anticipaseră mulți observatori.
Escaladarea conflictului și intrarea noilor actori internaționali
Walt consideră însă că, pe măsură ce războiul a intrat într-o nouă perioadă dificilă, avantajul militar s-ar fi înclinat din nou către Moscova.
Walt descrie situația drept un conflict în care niciuna dintre părți nu este capabilă să-și impună complet voința asupra celeilalte, în timp ce pierderile continuă să crească.
Pentru Ucraina, situația este cu atât mai dificilă cu cât are o populație și o bază industrial-militară mai mici decât Rusia. În același timp, sprijinul extern și hotărârea de a-și apăra teritoriul au permis Ucrainei să reziste mai mult decât se anticipa inițial.
Profesorul american atrage atenția și asupra unui mecanism cunoscut în conflictele de lungă durată: pe măsură ce războiul continuă, armele devin mai letale, lista obiectivelor se extinde, iar tot mai mulți actori externi sunt implicați.
Printre exemplele sale se numără participarea trupelor nord-coreene de partea Rusiei, precum și sprijinul financiar și de informații oferit Ucrainei de Statele Unite și Uniunea Europeană.
Walt consideră, de asemenea, că operațiunile rusești din așa-numita „zonă gri” împotriva unor state europene reprezintă o altă formă de escaladare.
Consecințele economice și politice pentru Europa și SUA
Cu cât conflictul continuă mai mult, cu atât pierderile Ucrainei cresc, iar perspectivele sale de a recupera teritoriile pierdute devin, în opinia lui Walt, mai dificile.
Rusia este și ea supusă unei presiuni economice și militare tot mai mari și devine mai dependentă de China.
În Europa, costurile sprijinului acordat Ucrainei apasă asupra economiilor naționale, în timp ce partidele populiste de extremă dreapta, precum Alternativa pentru Germania (AfD), pot folosi aceste dificultăți pentru a critica partidele tradiționale.
„Așa cum arată solicitările lui Trump adresate Ucrainei de a opri atacurile asupra infrastructurii petroliere a Rusiei, războiul contribuie și la reducerea disponibilității combustibililor la nivel mondial și generează costuri economice și politice pentru Statele Unite”, scrie Walt.
În analiza sa, el susține că prelungirea conflictului ar putea avantaja în special China, care beneficiază de pe urma faptului că atenția și resursele Occidentului sunt concentrate asupra Europei, precum și partidele populiste de extremă dreapta, care pot exploata politic tema războiului și a costurilor sale.
Unde au greșit administrațiile Biden și Trump în gestionarea crizei
În opinia lui Walt, Statele Unite dispun de cele mai importante instrumente pentru a influența ambele părți.
Washingtonul poate oferi stimulente economice, inclusiv sprijin pentru reconstrucția Ucrainei, poate decide asupra sancțiunilor și poate ajusta nivelul sprijinului militar.
Profesorul susține însă că Statele Unite nu au folosit aceste instrumente pentru a exercita simultan presiuni asupra Kievului și Moscovei. În schimb, administrațiile americane s-ar fi apropiat succesiv de poziția uneia dintre părți.
Walt îl critică pe Joe Biden pentru faptul că, în opinia sa, administrația americană nu a acordat suficientă atenție riscurilor asociate extinderii NATO.
El îl citează pe fostul ambasador american în Rusia William Burns, care avertizase că extinderea NATO reprezenta una dintre cele mai importante linii roșii pentru elita politică rusă.
În același timp, Walt recunoaște că administrația Biden a adoptat, după începerea invaziei, măsuri importante privind sancțiunile și sprijinul militar pentru Ucraina. El susține însă că Washingtonul a sprijinit și obiectivele maximaliste ale Kievului, inclusiv recuperarea Crimeei.
În ceea ce privește administrația Trump, Walt susține că aceasta a făcut o greșeală opusă: a exercitat presiuni asupra Kievului pentru a obține un acord, ceea ce, în opinia sa, ar fi oferit Moscovei o poziție prea favorabilă.
Profesorul critică și experiența diplomatică a emisarilor Steve Witkoff și Jared Kushner. Potrivit lui, aceștia ar fi pornit de la presupunerea că o serie de propuneri economice și comerciale ar putea fi suficiente pentru a-l convinge pe Vladimir Putin să pună capăt războiului.
Soluția propusă de Stephen Walt: condiționarea ajutorului militar
Walt susține că Statele Unite ar trebui să își asume mai clar rolul de mediator și să exercite presiuni asupra ambelor părți.
În opinia sa, Washingtonul ar trebui să reia sprijinul militar pentru Ucraina și să o ajute să se apere împotriva atacurilor cu rachete, dar să condiționeze acest sprijin de reducerea anumitor obiective ale Kievului.
Concluziile analizei: renunțarea la NATO și redesenarea granițelor
Una dintre concluziile analizei sale este că Ucraina nu ar putea recupera Crimeea și cea mai mare parte a Donbasului, nici prin mijloace militare, nici în cadrul negocierilor.
Walt consideră, de asemenea, că perspectiva aderării Ucrainei la NATO ar trebui abandonată definitiv.
În schimb, el susține menținerea perspectivei aderării la Uniunea Europeană. Ucraina ar trebui să dispună de o forță militară suficient de puternică pentru a descuraja Rusia și să aibă libertatea de a face comerț, de a atrage investiții și de a cumpăra arme de la diferite state, atât timp cât acest lucru nu ar transforma-o, în fapt, într-un aliat al unei alte puteri sau alianțe.
Linia exactă a viitoarei frontiere dintre Ucraina și Rusia ar urma să fie stabilită prin negocieri, potrivit acestei propuneri.
Walt recunoaște însă că nu vede, în prezent, semne că administrația americană ar fi pregătită pentru negocieri de amploare.
În opinia sa, capacitatea Washingtonului de a exercita presiuni asupra Moscovei s-a redus pe fondul conflictului cu Iranul, al deficitului de rachete interceptoare și al creșterii deficitului bugetar federal.
sursă: stiripesurse.ro
