Muncă în anglia români
Există o ironie aparte în comparația făcută recent de ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sîbiha, care a avertizat că Rusia încearcă să transforme Marea Neagră într-o „a doua Strâmtoare Ormuz”.
Imaginea nu este deloc întâmplătoare. Așa cum, în anii ’80, Iranul și Irakul purtau „războiul tancurilor petroliere”, lovind nave comerciale pentru a controla fluxurile de petrol din Golf, și în bazinul Mării Negre miza nu mai este, în primul rând, controlul militar al apelor. Bătălia se mută într-un spațiu mai puțin vizibil, dar la fel de eficient: cel al asigurărilor maritime, al costurilor de transport și al deciziilor luate în birourile marilor companii de shipping din Copenhaga, Londra sau Rotterdam.
Timp de aproape doi ani, Ucraina a putut considera redeschiderea propriului coridor maritim una dintre cele mai importante victorii strategice ale războiului. Totul a început în aprilie 2022, când crucișătorul Moskva, nava-amiral a Flotei ruse din Marea Neagră, a fost scufundat de rachetele ucrainene Neptun. Nu a fost doar o lovitură de imagine, ci momentul care a schimbat echilibrul naval din regiune.
În lunile care au urmat, Kievul a lansat o campanie constantă împotriva Flotei ruse, folosind drone navale și lovituri de precizie care au obligat navele Moscovei să se retragă treptat din Sevastopol către Novorossiisk, mult mai departe de raza atacurilor ucrainene. Din această retragere s-a născut, în septembrie 2023, coridorul comercial unilateral prin care Ucraina și-a reluat exporturile de cereale, minereuri și alte mărfuri fără acordul Kremlinului. A fost o reușită obținută nu prin controlul Mării Negre, ci prin împiedicarea Rusiei de a o mai controla.
Muncă în anglia români Numai că această victorie avea și o limită.
Incapabilă să revină cu flota în apropierea Odesei fără riscuri foarte mari, Rusia pare să fi schimbat regulile jocului. În ultimele săptămâni, Moscova a renunțat treptat la ideea unei blocade navale clasice și a ales o strategie mult mai ieftină, dar și mai dificil de combătut.
Țintele nu mai sunt navele militare ucrainene, ci infrastructura care face posibil comerțul. Sunt lovite terminalele portuare, depozitele, instalațiile logistice și chiar navele comerciale. În același timp, mesajul transmis companiilor de transport și marilor asigurători este simplu: orice cursă către porturile ucrainene devine din ce în ce mai riscantă.
Muncă în anglia români Este un război economic, nu unul naval
În loc să închidă marea prin forță, Rusia încearcă să o facă prea periculoasă pentru ca operatorii comerciali să mai fie dispuși să o folosească.
Muncă în anglia români Primele efecte se văd deja
Compania daneză Maersk, unul dintre cei mai mari operatori maritimi din lume, a suspendat cursele către portul Ciornomorsk și a redirecționat mărfurile prin Constanța.
Grupul agricol Kernel, unul dintre cei mai importanți exportatori ucraineni de cereale și ulei de floarea-soarelui, și-a întrerupt activitatea în același port.
La rândul său, compania minieră Ferrexpo a anunțat că o navă încărcată cu peleți de minereu de fier a fost lovită de o dronă, atac în urma căruia un membru al echipajului și-a pierdut viața. Conducerea companiei a concluzionat că, în condițiile actuale, ruta prin Marea Neagră nu mai poate fi considerată sigură „într-un viitor previzibil”.
Privite separat, toate aceste decizii pot părea simple măsuri de precauție luate de fiecare companie în parte.
Privite împreună, ele arată însă că strategia Moscovei începe să producă efecte. Nu printr-o blocadă oficială, ci printr-o creștere constantă a costurilor și a riscurilor asociate transportului maritim.
Muncă în anglia români Miza este uriașă
Porturile Odesa, Ciornomorsk și Pivdennîi reprezintă principala poartă de ieșire pentru exporturile agricole și o parte importantă a industriei ucrainene. De ele depinde nu doar economia țării, ci și capacitatea Kievului de a-și finanța efortul de război.
Estimările citate de Reuters arată că Ucraina a pierdut deja aproximativ o treime din capacitatea sa de export de cereale prin Marea Neagră.
Mai important decât cifra este însă mecanismul care produce această pierdere.
Porturile rămân deschise, cel puțin teoretic, însă fiecare transport devine mai scump. Companiile de asigurări cresc primele de risc, armatorii evită zona, navlositorii amână contractele, iar fermierii ucraineni văd cum profitul se reduce de la o săptămână la alta.
Muncă în anglia români Nu este o oprire brutală a comerțului
Este o strangulare lentă și calculată, aplicată exact în momentul în care începe campania agricolă și când Ucraina are cea mai mare nevoie să își exporte recolta. Este greu de crezut că alegerea acestui moment este întâmplătoare.
Pentru România, această schimbare de strategie nu reprezintă doar o evoluție a războiului din vecinătate.
Constanța a devenit, încă din 2022, principalul port alternativ pentru exporturile ucrainene, preluând o parte însemnată din mărfurile care nu mai pot pleca prin porturile aflate sub amenințarea directă a Rusiei.
Muncă în anglia români Această poziție aduce beneficii economice importante, dar vine și cu riscuri tot mai mari
Pe măsură ce traficul comercial se mută spre litoralul românesc, cresc și vulnerabilitățile. Portul Constanța, rutele maritime din apele teritoriale românești și întreaga infrastructură logistică devin tot mai expuse aceleiași strategii de uzură pe care Moscova o aplică deja împotriva porturilor ucrainene.
Incidentele repetate din ultimii ani, în care drone rusești sau fragmente de muniție au ajuns pe teritoriul României, nu mai pot fi privite ca simple accidente. Ele sunt semnele unei presiuni care se apropie tot mai mult de granițele NATO.
Pentru România, aflată pe flancul estic al Alianței, provocarea este dublă. Pe de o parte, țara câștigă din rolul de principală rută alternativă pentru exporturile ucrainene. Pe de altă parte, această poziție o transformă într-un punct tot mai important pe harta intereselor strategice ale Rusiei.
În acest context, investițiile în supravegherea maritimă, în capacitățile de deminare și în apărarea aeriană a litoralului nu mai reprezintă doar proiecte de modernizare militară. Ele devin o condiție esențială pentru menținerea Constanței ca principal hub logistic al Ucrainei și, în același timp, pentru consolidarea rolului României ca pilon al securității economice și maritime pe flancul estic al NATO.
Războiul din Marea Neagră nu mai este doar o confruntare între nave și rachete. El se poartă astăzi în birourile armatorilor, în calculele companiilor de asigurări și în deciziile marilor operatori de transport. Iar dacă Rusia va reuși să facă această mare suficient de periculoasă pentru comerț, va obține prin presiune economică ceea ce nu a reușit să câștige prin forță navală: limitarea exporturilor Ucrainei și slăbirea economiei care îi susține rezistența.
