Arsenalul lui Stalin: între planul de ofensivă și dezastrul din 1941

Al Doilea Război Mondial a izbucnit la 1 septembrie 1939 prin atacul
Wehrmachtului asupra Poloniei și apoi s-au implicat și puterile
occidentale. N-a stat deoparte nici Uniunea Sovietică și pârjolit
s-a extins dincolo de frontierele nefericitei Polonii. Ostilitățile
s-au desfășurat pe continentul european până-n mai 1945 și au
fascinat prin desfășurarea în masă a armelor noi și
impresionante prin mobilitate și puterea de distrugere.

Jurnaliștii
și savanții s-au întrecut în a descrie sau a analiza acțiunile
la nivel tactic sau strategic. Au fost pasionați și de manevrele
diplomatice, cele ce au adus la colaborări uimitoare, politicienii
fiind în stare să facă orice pentru a se menține la putere. Au
grijă să scrie că totul a fost făcut din dragoste de patrie și
pentru binele celor guvernați. Cei de sus au grijă să ofere iluzii
maselor largi.

Locuri de muncă români uk Groază sub
bolțile Kremlinului

Istorici reputați
au demonstrat că în prima parte a anului 1941 liderul de la Kremlin
murea de frica lui Hitler și făcea totul pentru a nu atrage furia
dictatorului german. Mai mult. N-a vrut să asculte nici de
avertismentele primite de la spioni și chiar de la Londra.

Au fost
publicate liste cu aceste informări și s-a ajuns la concluzia că
Stalin nu avea încredere în ofițerii din subordine din cauză că
era paranoic. Îl admira pe dictatorul nazist și ar fi considerat că
trebuie să aibă încredere în actele semnate începând de la 23
august 1939.

Există
informații publice din care rezultă că savanții au fost cel puțin
naivi, mai ales după publicarea datelor privind producția de
armament special. Obuzierul de calibrul 203 mm era asamblat la o
uzină din Stalingrad și avea o masă de 19 tone. Bijuteria tehnică
a morții era deosebit de costisitoare din moment ce implica oțeluri
speciale de o calitate superioară pentru a rezista presiunii din
timpul tragerilor.

Gura de foc a fost produsă în 210 exemplare în
primele șase luni ale anului 1941, ceea ce înseamnă cam nouă
regimente complete de artilerie grea. Industria trebuia să asigure
camioane speciale pentru transportul muniției și al trupei.
Obligatorie era livrarea de tractoare puternice de artilerie în
vederea deplasării monștrilor metalici.

Tractoarele șenilate de
tip Voroșiloveț aveau o masă proprie de 15,5 tone și erau
capabile să deplaseze componentele artileriei de mare putere. Nici
măcar analiștii germani n-au putut anticipa de ce minuni era
capabilă industria lagărului sovietic.

Locuri de muncă români uk Războiul trebuie
dus pe teritoriul inamicului

Aceste piese de
artilerie aveau o singură problemă: nu puteau fi utilizate în
apărare. Erau prea lente și tirul se desfășura într-un ritm care
nu putea să împiedice manevrele de flancare cu ajutorul
batalioanelor de tancuri. Adevărul a fost că regimentele de
artilerie grea și de putere specială se deplasau spre vest din
ordinul lui Stalin. Beneficiau de personal special instruit și
dispuneau de propriile garnituri de tren pentru manevre rapide pe
rețeaua feroviară, acolo unde aveau prioritate.

Aceste unități
militare se aflau sub comanda directă a lui Stalin și nu mai
trebuie să fie crezute poveștile despre lipsa de pregătire
militară a Uniunii Sovietice. Totuși, unii istorici și cititori
sunt conservatori și nu pot renunța la ideile vechi despre lipsa de
pregătire și despre concepțiile eronate ale lui Stalin.

Problema
este că liderul de la Kremlin a fost de acord cu deschiderea unei
noi fabrici de obuziere la Kramatorsk și astfel totalul a ajuns la
221 de exemplare până la începerea ostilităților. Erau
suficiente pentru formarea a zece regimente de artilerie și nici nu
bănuiau generalii Wehrmachtului ce-i aștepta dincolo de frontieră.

Numai o salvă a acestor arme era suficientă pentru a trimite spre
inamic 22,1 tone de proiectile, mai mult decât un obuzier. Tirul
concomitent al tunurilor unui regiment devasta pozițiile inamice și
putea să provoace părăsirea pozițiilor.

Obuzierul de
calibrul B-4 a fost o armă puțin interesantă pentru istoricii
civili și militari, dar a luptat până pe străzile Berlinului și
au fost cazuri când s-a tras cu țeava la orizontală împotriva
unor centre de rezistență naziste. Nu era ceva recomandat, dar
scopul scuză mijloacele în luptele de stradă.

Locuri de muncă români uk N-a existat pic
de frică la Kremlin

Povestea cu lipsa
de gândire a lui Stalin în domeniul militar trebuie să dispară
pentru totdeauna din publicațiile serioase de istorie. Dictatorul de
la Kremlin poate să fie comparat cu cei obsedați de ceva și nu
avea somn până când nu primea vești despre livrările de arme sau
apariția unui prototip mai mortal.

Trebuie să
rămână drept adevăr faptul că trenurile transportau spre vest
noi și noi eșaloane militare și unele erau formate din vagoane ce
adăposteau obuzierele cu destinație specială. Atacul german s-a
produs cu câteva zile înainte să se intre în dispozitivul de
luptă și cea mai frumoasă pregătire de artilerie n-a mai avut
loc.

Obuzierele B-4 au fost retrase cât mai repede posibil în
poziții din adâncimea teritoriului sovietic. Atacul din 22 iunie
1941 a dat peste cap tot ceea ce a plănuit Stalin cu principalii
colaboratori militari în conformitate cu programul politic din
ianuarie 1924.

Locuri de muncă români uk Obuzierele B-4 au
distrus visul lui Stalin de revoluție mondială

Gurile de foc au
fost testate masiv împotriva Finlandei și s-a constatat că fac
față gerului cumplit și sunt capabile să distrugă cazematele
apărătorilor. Au impresionat plăcut conducerea sovietică și au
fost cerute noi exemplare. Industria le-a livrat într-un ritm alert
în perioada în care Wehrmachtul ducea lupte prin Occident și
Balcani.

Generalii lui Stalin au dorit o bază de foc uimitoare
împotriva trupelor germane ce se apropiau de frontieră, un fel de
falangă macedoneană modernă. Diviziile de infanterie ar fi
dezlănțuit focul cu piesele de artilerie de calibrele 122 și 152,4
mm și peste acestea ar fi tras cele grele de calibrele 180, 203, 280
și 305 mm.

Problema era că armele erau complicate și multe,
deplasarea celor utilizate pe drumurile nemotorizate. Grav era că
masa cerea transportarea unor stocuri impresionante de muniție și
acestea nu puteau sta prea multă vreme în regiunile umede de la
frontieră. Apariția artileriei speciale trebuia să fie realizată
în ultima fază a pregătirilor de ofensivă și cât mai discret
posibil în vederea liniștirii inamicului.

Important este în război
să pari slab acolo unde vrei să dai lovitura principală.
Înșelătoria face parte din arta războiului. Dacă pe calea ferată
se putea realiza un transport rapid, problema se punea în raioanele
alese pentru tragere.

Nu era lucru simplu să deplasezi o sarcină de
19 t pe drumuri de munte sau prin teren moale și atunci când mașina
de tractat dispunea de un motor de 375 CP. Loturile de muniție erau
și mai periculoase prin natura materialelor instabile implicate. Cum
sute de guri de foc erau deplasate spre vest cu tot echipamentul
necesar, nu mai fost mijloace de transport pentru deplasarea altor
categorii de tehnică militară.

Stalin și generalii erau orbiți de
performanțele obuzierului de calibrul 203 mm și au făcut prea
multe pregătiri. Mereu era prea puțin. Un asalt brusc cu tot ce
aveau drept armament ușor ar fi garantat sovieticilor o victorie
strălucită. Germanii au trecut la ofensivă cu ceea ce era ușor și
au obținut succese nesperate. B-4 nu putea să ajute și nici nu era
la locul potrivit. Aducerea unor batalioane de tancuri cu trenurile
ar fi fost mult mai potrivită ca idee tactică.

_{Foto sus: Artileriști sovietici pregătesc pentru tragere un obuzier greu B-4 de 203 mm, august–septembrie 1941 (© Leonid Velikzhanin / Wikimedia Commons)}

Mai multe pentru tine…