Rusia pregătește „ofensiva finală” în războiul din Ucraina în această toamnă, spun analiștii

La Kiev și în capitalele aliaților săi, perspectiva unei „iernice” brutale care așteaptă Ucraina din cauza loviturilor rusești se află în centrul atenției. Este foarte probabil ca această toamnă și iarnă să marcheze propria versiune a Moscovei a unei „ultime ofensive”, o încercare de a schimba cumva cursul conflictului.

Încă de la începutul anului, analiștii și observatorii militari au subliniat că pentru Kremlin a devenit esențial să obțină ceea ce numește o cotitură fundamentală în război, pentru a încheia cea mai costisitoare și epuizantă fază a conflictului în propriile sale condiții.

Până la începutul anului 2026, a devenit evident că pariul pe termen lung al Rusiei pe un război „de uzură” își pierduse sau era pe cale să-și piardă orice șansă reală de reușită.

Această strategie a împins Kremlinul spre propria epuizare, într-un ritm considerabil mai rapid decât cel în care Ucraina și-a pierdut capacitatea de a rezista.

La acestea se adaugă o serie de alte presiuni. Dinamici destabilizatoare se acumulează în interiorul Rusiei, alimentate de război. Eforturile Kremlinului de a „tăia oxigenul” Ucrainei pe scena diplomatică internațională au eșuat, în timp ce principalul său partener strategic, China, nu și-a intensificat niciodată implicarea la un nivel care să implice costuri reale pentru Beijing, scrie, în Kyiv Independent, Kostiantin Mașoveț, expert militar la Centrul de Studii Militare și Politice din Kiev și coordonatorul grupului „Rezistența informațională”.

Astfel, Moscova a rămas cu o alegere strategică dificilă: fie să lase conflictul să intre într-o stare de facto „înghețată” – abandonând efectiv obiectivele de război declarate și mulțumindu-se cu câștigurile teritoriale deja obținute, sub o înțelegere informală de tip „nici pace, nici război” –, fie să lanseze un nou efort major pentru a scoate Ucraina din război rapid și în condițiile rusești.

Oricum ar fi, Kremlinul nu-și mai putea permite să amâne. Până la începutul anului, tabloul strategic general se deteriorase constant pentru Moscova, iar indecizia devenise, literalmente, o chestiune de supraviețuire.

Judecând după acțiunile recente ale Rusiei – și, într-o oarecare măsură, după retorica sa – această alegere pare să fi fost făcută. Și indică spre cea de-a doua opțiune.

Costul vieții uk O strategie în trei etape

Din punct de vedere strategic, se preconizează că planul Kremlinului se va desfășura în mai multe faze. În primul rând, un nou val de mobilizare, urmat de o nouă acumulare operațională a forțelor rusești în Ucraina.

În al doilea rând, o intensificare semnificativă a atacurilor cu rază lungă de acțiune pe întreg teritoriul ucrainean și împotriva principalelor formațiuni militare ale acesteia. Forțele rusești sunt susceptibile să lanseze în această toamnă atacuri combinate masive, aproape continue, în încercarea de a degrada sever capacitatea Ucrainei de a lupta.

În al treilea rând, o nouă ofensivă „strategică”. O astfel de operațiune ar necesita însă resurse enorme. iar dacă nu se recurge la mobilizarea totală a economiei și a sectorului financiar, inclusiv a rezervelor de stat și la ceea ce s-ar putea descrie drept o formă de „dekulakizare” vizând oligarhia locală, Kremlinul are puține alte surse de finanțare la dispoziție. Dekulakizarea (cunoscută și ca deschiaburire) a fost o campanie de represiuni politice sovietice din anii 1929–1932, condusă de Iosif Stalin. Scopul ei a fost eliminarea „chiaburilor” (țărani bogați) ca clasă socială și impunerea colectivizării agriculturii prin confiscarea proprietăților, deportări în masă și execuții. În contextul de acum, ar însemna „naționalizarea” parțială sau totală a averilor oligarhilor, mulți dintre ei datorându-și succesul apropierii de Kremlin și de regimul Putin.

Alături de acestea vor veni o serie de măsuri militaro-economice în interiorul Rusiei, cel mai probabil, o accelerare a monopolizării de stat a economiei, într-un ritm mai alert și la o scară mai largă. Fără astfel de măsuri, primele două etape riscă să decadă într-o caricatură de planificare militară: o nouă ofensivă pur și simplu nu poate fi susținută fără o restructurare economică radicală.

Cel mai probabil, Kremlinul va încerca să reducă mecanismele de piață din economia internă la un minim absolut.

Pe frontul sociopolitic, transformarea Rusiei într-o tabără militară unică și continuă devine o condiție aproape esențială. Orice indiciu de opoziție va fi tratat prompt și aspru. O mobilizare la scară largă și eficace nu poate fi realizată, calculează Moscova, în timp ce nemulțumirea populară – sau chiar un disconfort mocnit – este lăsată necontrolată.

Aceasta explică de ce organizarea viitoarelor alegeri parlamentare într-o manieră calmă și strict controlată, precum și intensificarea presiunii informaționale și psihologice asupra populației ruse, au devenit priorități ne-negociabile pentru Kremlin.

Peplan internațional, Moscova va recurge la toate mijloacele disponibile pentru a minimiza – sau, acolo unde este posibil, a bloca complet – asistența militaro-tehnică și financiară efectivă acordată Ucrainei. Scopul va fi ca acest ajutor să nu poată spori semnificativ capacitățile defensive ale Ucrainei înainte ca „împingerea finală” rusă să fie declanșată.

Costul vieții uk Factorul militar rămâne decisiv

Totuși, factorul decisiv în executarea acestei împingeri strategice finale, mult amânate, va fi, pentru Kremlin, cel militar. Atacul trebuie planificat, organizat, pregătit și executat pe câmpul de luptă.

Moscova a tras deja două concluzii-cheie cu privire la situația sa strategică actuală: prelungirea unui război atât de costisitor este periculoasă, așa că trebuie să accelereze brusc și masiv. Și, deși prima sa încercare – ofensiva în curs de la Sloviansk-Kramatorsk, care până acum a înregistrat un avans doar limitat – nu a fost pe deplin reușită, Kremlinul pare să creadă că merită reluată cu forțe proaspete, cu oameni noi și, posibil, într-o nouă locație, susține analistul.