Muncă în anglia români
Longobarzii
sunt adesea descriși ca un popor războinic și neînfricat, iar
toate dovezile arheologice cunoscute privind violența au fost până
acum asociate exclusiv bărbaților.
Cu toate acestea, în urmă cu aproape 1.400 de ani, o femeie
longobardă a suferit două răni grave la cap: una constând într-o
tăietură curată provocată de o lamă și cealaltă într-o
lovitură zdrobitoare. Aceasta reprezintă prima dovadă directă a
violenței asupra unei femei longobarde, relatează Phys.org.
Ea este cunoscută sub numele de individul T46, iar rănile sale
sunt similare celor întâlnite la bărbații longobarzi.
Totuși, ele prezintă și semne de vindecare, ceea ce înseamnă că
a supraviețuit incidentului violent și a trăit ani de zile după
acesta.
Descoperirea sa contestă convingerea conform căreia războiul și
încăierările erau activități exclusiv masculine în societatea
longobardă, arată un studiu publicat în revista International
Journal of Paleopathology.
Muncă în anglia români Oase marcate de violență
Longobarzii au fost un popor germanic care a cucerit părți din
Italia și Ungaria, întemeind un regat ce a existat aproximativ
între secolele al VI-lea și al VIII-lea d.Hr. Potrivit surselor
istorice, ei erau considerați un popor războinic și feroce, iar
mormintele lor conțineau adesea săbii, cuțite și oseminte care
purtau urmele violenței.
Cu toate acestea, faptul că toate dovezile scheletice ale
violenței aparțin bărbaților este surprinzător, mai ales în
comparație cu documentele juridice longobarde, care prevăd pedepse
pentru agresarea femeilor și chiar includ exemple de femei implicate
în lupte.
„Edictum Rothari conține șase prevederi referitoare la
violența împotriva femeilor, acoperind situații variind de la soți
care își ucideau soțiile până la femei care participau de
bunăvoie la lupte între bărbați”, a declarat coautoarea
studiului, Valentina Martinoia, de la universitatea din Udine.
Aceste prevederi includ și o lege care descrie cazuri în care
bărbații trimiteau femei să lupte în locul lor, menționând că
acestea puteau comite fapte rele „mai crud decât ar putea-o face
bărbații”.
Cu toate acestea, deși aceste legi sugerează existența
violenței împotriva femeilor, până acum nu existau dovezi fizice
în registrul arheologic care să confirme violența asupra femeilor
longobarde.
Muncă în anglia români Nu a fost cruțată
T46 a fost descoperită în 2012 în cimitirul Ferrovia, situat în
Cividale del Friuli, primul ducat longobard din Italia.
„Săpătura din 2012 a fost, de fapt, o intervenție arheologică
de salvare, necesară din cauza lucrărilor de reamenajare urbană
din zonă”, a explicat dr. Martinoia.
Rămășițele recuperate se aflau într-o stare precară de
conservare, în parte deoarece morminte mai târzii traversaseră
direct locul de înmormântare al lui T46, lăsând oasele
fragmentate și incomplete.
Din cauza stării precare a scheletului, determinarea sexului a
trebuit realizată prin analiza proteinelor, care a confirmat că era
vorba despre o femeie.
Fruntea sa prezenta semne clare de violență. O tăietură
îngustă a fost identificată pe partea stângă a frunții. Unghiul
și forța loviturii sugerează că atacatorul se afla în fața ei
și a lovit în jos spre cap, probabil folosind o armă asemănătoare
unui scramasax, un cuțit lung utilizat de războinicii germanici.
A doua rană a provocat o fractură prin zdrobire, probabil
cauzată de un obiect contondent și plat, precum o piatră. Leziunea
rezultată a prezentat semne de infecție, indicând o recuperare
dificilă.
Atunci când cercetătorii au comparat cazul lui T46 cu alte
cazuri de răni craniene descoperite la longobarzi, au identificat
doar 33 de indivizi din Italia și din teritoriul actual al Ungariei.
Toți, fără excepție, erau bărbați.
De ce era T46 singura femeie
cunoscută cu astfel de
răni? Cercetătorii
suspectează existența mai multor factori. Femeile participau, în
general, mai rar la raiduri și la conflicte armate, activități
care lasă mai frecvent urme pe oase. În mod similar, violența
împotriva femeilor lua adesea forma abuzului domestic, care
afectează țesuturile moi și produce vânătăi, dar nu lasă
neapărat urme pe schelet.
Deși nu se poate stabili cu certitudine cum a căpătat T46
aceste răni, semnele de vindecare indică faptul că a beneficiat de
îngrijire și sprijin social după incident, trăind ani de zile
după producerea leziunilor.
„Sperăm ca acest caz să reprezinte un punct de plecare pentru
cercetările asupra longobarzilor și pentru reevaluarea sistematică
a temei violenței interpersonale exercitate asupra femeilor”, a
declarat dr. Martinoia.
Foto sus: Scheletul T46 prezintă răni la nivelul craniului și uzură neobișnuită a dinților. Zonele întunecate reprezintă oasele care au fost recuperate de arheologi (© International Journal of Paleopathology (2026). DOI: 10.1016/j.ijpp.2026.04.008)
Mai multe pentru tine…
