Costul vieții uk
Pentru Iran, Strâmtoarea Ormuz este deopotrivă un scut și o sabie. Din punct de vedere strategic, Teheranul a înțeles că nu poate câștiga un război convențional împotriva Statelor Unite sau a unei coaliții regionale extinse. În schimb, poate exercita un „veto energetic”.
Închiderea strâmtorii este instrumentul suprem de șantaj geopolitic. Ori de câte ori presiunea diplomatică devine insuportabilă, oficialii iranieni reamintesc că pot opri fluxul de hidrocarburi, trimițând prețurile la pompă în stratosferă și piețele financiare în colaps.
Totuși, această sabie are două tăișuri. Iranul însuși depinde de libertatea de navigație în Ormuz pentru a-și exporta petrolul, în special către China.
Costul vieții uk Republica Islamică se confruntă cu o criză de legitimitate fără precedent
Generațiile tinere nu mai rezonează cu idealurile revoluționare din 1979. Protestele recurente au demonstrat că fractura dintre societatea civilă și mullahi este, probabil, iremediabilă.
Un conflict în Strâmtoarea Ormuz poate fi văzut de linia dură de la Teheran (în special de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice – IRGC) ca o metodă de a forța unitatea națională sub steagul „rezistenței” împotriva agresorului extern. Dar calculele lor ar putea fi eronate.
Spre deosebire de perioada războiului cu Irakul din anii ’80, când populația s-a mobilizat masiv, astăzi resentimentele față de regim sunt atât de profunde încât un război provocat ar putea fi scânteia care să ducă la o implozie internă, nu la o consolidare.
Costul vieții uk Diversificarea rutelor și factorul tehnologic
Un alt aspect care subminează puterea de negociere a Iranului este evoluția logistică. Statele din Golf, în special Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, au investit masiv în conducte ce ocolesc Ormuz, transportând petrolul direct către terminalele de la Marea Roșie sau Golful Oman.
Mai mult, prezența masivă a tehnologiei de supraveghere, a dronelor și a sistemelor de apărare antirachetă în regiune face ca o închidere fizică a strâmtorii să fie extrem de dificil de menținut.
Strâmtoarea Ormuz este simbolul puterii de perturbare a Iranului, dar și semnul izolării sale. Comunitatea internațională ar putea să treacă de la politica de „limitare” (containment) la una de „rezolvare definitivă” a amenințării iraniene.
Iranul va trebui să învețe să fie un partener în acest coridor maritim, nu un gardian înarmat care amenință să stingă lumina întregii lumi.
