Muncă în anglia români
Încă din iulie 1939, generalul Maurice
Gamelin, șeful Marelui Cartier General francez (Grand
Quartier
Général
– GQG)
a elaborat un plan de operațiuni în vederea lansării unei ofensive
limitate în zona Saar pentru îndeplinirea promisiunii către
Polonia că vor fi executate acțiuni militare într-un interval de
15 zile de la mobilizare. Pe 7 septembrie unități din Armatele 3 și
4 franceze au început acțiuni de recunoaștere de-a lungul
frontierei cu Germania, însă abia peste două zile a fost
declanșată ofensiva Saar.
Deși Gamelin a pretins că 12 divizii
franceze au fost angajate în Ofensiva Saar (din care cinci formate
din trupe coloniale), doar patru divizii au fost angajate efectiv în
luptele contra a două divizii germane. După această patetică
demonstrație de solidaritate cu Polonia, Gamelin a terminat
operațiunea pe 16 septembrie după ce era clar că Polonia va fi
învinsă.
Armata 1 germană a pierdut 400 de
militari în timpul Ofensivei Saar, inclusiv 200 de morți și
dispăruți. Pierderile franceze au totalizat 3.500 de militari morți
și răniți. În luna septembrie, Aviația franceză (Armée
de l’Air/AdA) a pierdut 10
avioane de vânătoare și 19 de cercetare aeriană, în timp ce
germanii au înregistrat doar șase aparate doborâte. Operațiunile
aeriene au dezvăluit două aspecte tactice majore: în primul rând
avioanele de cercetare aeriană aveau nevoie de o puternică escortă
și avioanele de vânătoare franceze din acel moment erau inferioare
aparatelor germane Me-109.
Ofensiva franceză a reprezentat un efort
timid de a distrage atenția germanilor, însă nu a avut niciun
efect asupra operațiunilor din Polonia, care a capitulat pe 5
octombrie 1939. Zeci de mii de militari și civili polonezi s-au
refugiat în România și de aici în Franța, unde pe 30 septembrie
s-a format un guvern în exil condus de generalul Wladyslaw Sikorski.
Gamelin spera ca Polonia să reziste 4-6
luni, timp în care armata franceză se putea pregăti înainte ca
Hitler să-și îndrepte atenția spre vest. Când acest lucru nu s-a
întâmplat, generalul francez a sperat ca germanii să sufere
pierderi importante în tehnica de luptă. Numai că diviziile
blindate au pierdut 236 de tancuri, din care doar 45 erau medii, iar
Luftwaffe a înregistrat 285 avioane distruse, inclusiv 67 Me-109, 78
bombardiere și 31 Stuka.
Francezii au avut însă timp să
studieze tacticile germane folosite în Polonia, precum și
capabilitățile tehnicii de luptă, și să planifice unele măsuri
corespunzătoare de apărare. De asemenea, în planurile franceze au
fost înglobate și trupele britanice, organizate în Forța
Expediționară Britanică – BEF
(British Expeditionary Force) comandat de Lordul Gort, și care vor
fi subordonate generalului Georges în NV Franței. La sfârșitul
lunii septembrie 1939, efectivele BEF numărau 152.000 de militari,
echipați cu 21.424 de vehicule.
Discuțiile despre strategia aliată au
început pe 12 septembrie când a avut loc prima întâlnire a
Consiliului Suprem de Război anglo-francez în Abbeville și au
continuat în cursul toamnei. După încheierea timidelor acțiuni
ofensive franceze, pe Frontul de Vest s-a așternut o acalmie
relativă cunoscută de britanici sub denumirea de război „ciudat”
(„Phoney War”), de francezi – „ridicol” (Drôle de Guerre)
sau de germani – „imobil” („Sitzkrieg”), situație care va
dura până la 10 mai 1940.
Deși acțiunile militare au fost extrem
de reduse, armata franceză a înregistrat pierderea a 12.623 de
militari, inclusiv din cauza accidentelor și îmbolnăvirilor. De
partea cealaltă, Wehrmachtul a pierdut puțin sub cifra de 10.000 de
militari din cauze care nu aveau legătură cu luptele. Surprinzător,
între septembrie 1939 și aprilie 1940, 777 de militari germani s-au
sinucis, peste 600 au dezertat, din care 300 au fost condamnați la
moarte de curțile marțiale.
Descoperă secretele
Bătăliei pentru Franța din primăvara anului 1940, în numărul 54
al revistei „Historia Special” (revista:special/54), disponibil
la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie –
25 iunie 2026, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Soldați germani în Polonia în toamna anului 1939 (© Profimedia)
Mai multe pentru tine…
