Joburi români londra
Odiseea
lui Homer este o epopee a căutării, care urmărește drumul de zece
ani al regelui Odiseu înapoi spre casa sa din Itaca după războiul
troian. Este o poveste cu dimensiuni geografice, spațiale și
temporale bine conturate. Nu este de mirare că, de secole, oamenii
au fost fascinați de locurile menționate în Odiseea,
întrebându-se câte dintre ele au existat cu adevărat.
Unii istorici și specialiști în studiile clasice susțin că
Odiseea este doar poezie. Fiind o operă de artă și de
mitologie pură, afirmă ei, nu are rost să căutăm aceste locuri
pe o hartă.
Eratostene,
savantul grec din Antichitate care a fost primul om ce a măsurat
circumferința Pământului, respingea ideea că Odiseea ar
avea vreo legătură cu geografia. El spunea: „Vei găsi locul
peregrinărilor lui Odiseu atunci când îl vei găsi pe cizmarul
care a cusut la loc sacul vânturilor.”
Studiez de peste două decenii istoria cartografiei și a hărților
mentale. Din perspectiva mea, tocmai elementele geografice sunt cele
care ancorează această poveste în realitate. Dorința lui Odiseu
de a găsi drumul spre casă se află în însăși inima poemului.
Iar Odiseu se transformă pe măsură ce străbate aceste locuri și
spații.
Joburi români londra Cartografierea mitului
Istoricul grec Polybios, care a trăit la aproximativ 600 de ani
după Homer, considera că Odiseea este în esență o
poveste reală, în care au fost integrate unele elemente mitice, și
nu invers. El susținea, de pildă, că anumite practici de pescuit
din apropierea Scyllei semănau cu cele din insulele Siciliei, prin
urmare Scylla trebuia să se afle în largul coastei Siciliei.
Strabon,
filosof și geograf grec care a scris la aproape șapte secole după
Homer, este autorul monumentalei lucrări Geographica,
alcătuită din 17 volume – un adevărat atlas și enciclopedie a
lumii grecești din vremea împăratului Augustus. În această operă
sunt descrise și insule locuite exclusiv de femei, aflate în
Oceanul Indian, asemenea celor prezentate de Homer în Odiseea:
„În ocean există o insulă mică, nu foarte departe
de țărm, situată în largul gurii râului Liger; insula este
locuită de femei din neamul Samniților, care sunt stăpânite de
Dionysos și încearcă să-și atragă bunăvoința îmbunându-l.”
Legendele și miturile vremii vorbeau despre femei care îi
seduceau pe bărbați și îi conduceau spre pieire. Printre ele se
numără și Circe a lui Homer, descrisă drept „o zeiță
înfricoșătoare, cu păr minunat”. Ea trăiește singură pe
insula Aeaea, înconjurată de lupi și lei îmblânziți, și îi
atrage pe Odiseu și pe însoțitorii săi pentru a-i transforma în
porci.
Ulise și Calipso. Pictură de Arnold Böcklin (© Kunstmuseum Basel / Wikimedia Commons)
Homer o amintește și pe Calipso, care îl ține pe Odiseu într-o
„captivitate sexuală” pe insula sa, Ogygia, timp de șapte ani.
În funcție de traducere, însă, aceasta poate fi și perioada în
care Odiseu rămâne acolo de bunăvoie, până când hotărăște că
este timpul să plece.
Pe hărțile și globurile lumii antice, mitul și realitatea se
suprapun și se întrepătrund. Matematicianul și astronomul roman
Ptolemeu, care a realizat o hartă a lumii cunoscute în jurul anului
150 d.Hr., a inclus pe hărțile sale multe dintre locurile homerice,
precum Lotophagitis (ținutul mâncătorilor de lotus), Circaeum
Promontorium (Aeaea, regatul Circei) și Sirenusae Insulae (insula
sirenelor).
Ulise și sirenele. Mozaic roman (© Bardo National Museum / Wikimedia Commons)
Încercările de a transpune cu exactitate aceste locuri pe
hărțile moderne s-au dovedit dificile. Calculele lui Ptolemeu
privind latitudinile și longitudinile se bazau pe o proiecție și o
înțelegere a circumferinței Pământului foarte diferite de cele
actuale. O corespondență aproximativă arată că Lotophagitis s-ar
fi aflat în Africa.
La sfârșitul secolului al XVI-lea, cartograful olandez Abraham
Ortelius a reprezentat pentru prima dată în întregime călătoria
lui Odiseu în lucrarea sa Theatrum Orbis Terrarum. Harta
purta titlul Harta peregrinărilor lui Ulise. „Ulise”
fiind numele latin al lui Odiseu.
Ortelius tratează atât lumea mitică, cât și cea ficțională
a lui Odiseu ca pe niște realități științifice și afirmă că
Itaca ar corespunde actualei insule Corfu. Homer plasase insula lui
Calipso în largul Scheriei, un tărâm mitic și ultima oprire a lui
Odiseu înainte de întoarcerea în Itaca.
Cum la vest de Corfu nu exista nicio insulă, Ortelius a creat una
imaginară pe harta sa. Aceasta a devenit model pentru hărțile
ulterioare, astfel încât insula fictivă a continuat să apară și
în secolele al XIX-lea și al XX-lea.
În 1912, politicianul și călătorul francez Victor Bérard a
încercat să refacă traseul lui Odiseu parcurgând aceeași rută.
El a plasat insula lui Calipso în apropierea Gibraltarului, ținutul
mâncătorilor de lotus pe insula Djerba, în largul sudului
Tunisiei, iar ținutul Ciclopilor la Posillipo, lângă Napoli.
Victor Bérard, în 1915. (© Wikimedia Commons)
Teoria lui Bérard era că Odiseea lui Homer a fost
influențată de călătoriile și hărțile fenicienilor – ghiduri
de navigație de coastă care foloseau stelele drept repere. Totuși,
multe dintre aceste „hărți” existau mai degrabă în imaginația
și poveștile oamenilor decât ca obiecte reale.
Joburi români londra În căutarea Itacăi
Una dintre cele mai importante controverse privind geografia
Odiseei este identificarea locului în care s-a aflat cu
adevărat Itaca.
Mult timp, cercetătorii au susținut că aceasta trebuie să fie
insula Ithaki din Marea Ionică. Problema este că Ithaki este
muntoasă, în timp ce Itaca lui Homer este descrisă ca fiind
„joasă”.
Cercetători de la universitățile Cambridge și Aberdeen au
propus recent că, în descrierea lui Homer, Itaca nu este prezentată
niciodată explicit ca o insulă. Ei susțin că poetul o descrie mai
degrabă ca pe un ținut sau o regiune aflată pe o insulă mai mare.
Această interpretare ar face din peninsula Paliki, situată pe
coasta vestică a insulei Kefalonia, un candidat mai plauzibil.
Investigațiile geologice și săpăturile arheologice au arătat că
Paliki a fost un important sit din Epoca Bronzului, ceea ce îi
conferă credibilitate ca posibilă localizare.
Locurile prin care a trecut Odiseu pot corespunde unor locuri
reale sau pot aparține în întregime mitului. Oricum ar fi,
relațiile dintre aceste spații spun o poveste despre dorul de casă
și căutarea apartenenței. Totodată, ele ne ajută să înțelegem
modul în care autorii antici vedeau lumea: un loc plin de mistere și
primejdii.
Geografia Odiseei reprezintă o lentilă prin care putem
înțelege vulnerabilitățile și temerile oamenilor din lumea
Greciei antice. Hărțile călătoriei lui Odiseu s-ar putea să nu
fie reale, dar, la urma urmei, toate hărțile spun într-o anumită
măsură o poveste.
Hărțile nu sunt decât narațiunile pe care ni le spunem despre
lume – călătorii în necunoscut, mult dincolo de limitele
imaginației noastre. În Odiseea, Homer nu doar cartografia
lumea, ci construia o lume.
Foto sus: Cosmographia Germanus, hartă din secolul al XV-lea reprezentând lumea cunoscută de Ptolemeu (© Wikimedia Commons)
Joburi români londra ––-
Autor: Pragya Agarwal, profesor invitat de Inegalități și Nedreptăți Sociale, Universitatea Loughborough
Articol publicat inițial pe site-ul The
Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Mai multe pentru tine…
