Salarii uk 2026
Pescărușii flămânzi nu sunt cunoscuți doar pentru îndrăzneala cu care încearcă să ne fure cartofii prăjiți sau sandvișurile. Ei se adaptează rapid la obiceiurile umane, căutând surse sigure de hrană.
Printre acestea se numără tot mai des centrele de tratare a deșeurilor, gropile de gunoi sau orice loc unde resturile alimentare sunt concentrate. Din acest motiv, multe populații de pescăruși s-au mutat de pe coaste spre interiorul continentului.
Oriunde sunt procesate deșeurile noastre, pescărușii și alte păsări profită pentru a se hrăni. În gropile de gunoi, păsările consumă resturile organice înainte ca acestea să fie acoperite.
Dacă bucăți de plastic sau sticlă, suficient de mici, sunt acoperite cu mâncare, păsările le pot înghiți întregi. Deși hrana este digerată, aceste resturi nedigerabile sunt eliminate ulterior, de cele mai multe ori când păsările se întorc la locurile lor de odihnă, poluând astfel zonele respective.
Acest fenomen, prin care păsările contribuie la dispersia poluării cu plastic, a fost numit de cercetători „biovectorizare”.
Pentru prima dată, oamenii de știință au început să măsoare cu precizie cât de mult plastic și alte deșeuri ajung în zone naturale de o importanță crucială, ca urmare a deplasărilor cotidiene ale acestor păsări. Un exemplu elocvent al acestui fenomen este observat în sudul Spaniei, în Andaluzia.
Acolo, populații numeroase de pescăruși negricioși (Larus fuscus), originari din Marea Britanie și nordul Europei, migrează pentru a-și petrece iarna, formând aglomerări de peste 100.000 de indivizi.
Acești pescăruși își găsesc hrana, în principal, pe câmpurile de orez și, tot mai des, la gropile de gunoi locale. O parte dintre ei sunt echipați cu dispozitive GPS, permițând monitorizarea detaliată a rutelor și obiceiurilor lor.
Lacul Fuente de Piedra din Málaga, o zonă umedă protejată la nivel internațional prin convenția Ramsar și gazda celei mai mari colonii de reproducere de flamingo din Spania, devine un punct central în această ecuație.
Pescărușii pot parcurge până la 80 de kilometri, zburând de la lac către gropile de gunoi pentru a se hrăni, după care se întorc înapoi.
Analizând datele GPS, numărul păsărilor și resturile pe care le regurgitează, oamenii de știință au ajuns la o estimare alarmantă: anual, aproximativ 400 de kilograme de plastic și peste două tone de alte deșeuri, incluzând sticlă, textile și ceramică, ajung în apele lacului.
Deoarece lacul nu are o ieșire naturală, aceste deșeuri rămân captive, descompunându-se în microplastice care pot fi ulterior ingerate de puii de flamingo și de alte specii de animale. În Andaluzia de coastă, scenariul se repetă și cu alte specii.
Pescărușilor negricioși li se alătură pescărușii cu picioare galbene și berzele albe, toate frecventând intens gropile de gunoi. În zona umedă din Golful Cádiz, un alt sit Ramsar de importanță vitală, aceste trei specii contribuie la dispersia plasticului în diverse habitate.
Anual, circa 530 de kilograme de plastic sunt depozitate în aceste zone prin materialele regurgitate. Deși berzele pot transporta o cantitate mai mare de deșeuri per individ, pescărușii sunt principalii responsabili pentru cea mai mare parte a acestei poluări, datorită numărului lor net superior.
Consecințele acestei poluări sunt profunde și de anvergură. Consumul de deșeuri afectează grav sănătatea și supraviețuirea păsărilor: ele pot muri din cauza bolilor, a sufocării, a încurcării în deșeuri sau din cauza substanțelor toxice ingerate.
Odată eliminate în mediu, aceste materiale devin o amenințare pentru întreaga faună și, în cele din urmă, pot ajunge chiar în alimentația umană, prin procese precum acvacultura sau producția de sare.
Această problemă nu este singulară pentru Spania, ci reprezintă o realitate răspândită la nivel european. Deși în Marea Britanie nu există încă studii cu date cantitative similare, situații comparabile se întâlnesc oriunde păsările se adaptează și se hrănesc din deșeurile produse de oameni.
Reducerea numărului gropilor de gunoi și îmbunătățirea constantă a gestionării deșeurilor au dus, în unele cazuri, la o scădere a populațiilor de pescăruși. Cu toate acestea, poluarea va persista atâta timp cât societatea continuă să genereze cantități masive de deșeuri.
Reducerea consumului și reutilizarea produselor se dovedesc a fi strategii mult mai eficiente decât simpla reciclare, mai ales că o parte din ambalaje sunt ingerate de păsări înainte de a ajunge în procesul de reciclare.
Spălarea recipientelor înainte de eliminare și compostarea resturilor alimentare sunt, de asemenea, acțiuni concrete care pot contribui la diminuarea acestui fenomen, protejând astfel ecosistemele și sănătatea tuturor.
Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!
