Locuri de muncă români uk
Eforturile de pace în Ucraina au ajuns, din nou, într-un punct mort. Donald Trump s-a luat cu alte treburi, mai ales cu aventura total ratată din Iran, iar marele mecanism diplomatic care trebuia să oprească războiul pare lăsat pe modul „așteptăm un Dumnezeu milos al păcii”.
Pacea a rămas în sala de așteptare
În acest decor, Serghei Lavrov a ieșit să constate, cu mare tristețe strategică, faptul că Statele Unite s-ar fi îndepărtat de rolul de „mediator imparțial” în negocierile dintre Rusia și Ucraina.
Motivul?
Washingtonul ar lua din nou în calcul presiuni și sancțiuni împotriva Moscovei, iar Trump a transmis recent că Rusia „ar trebui să încheie un acord”.
În plus, la summitul G7, președintele american s-a întâlnit cu Volodimir Zelenski și a semnat un document care promite fermitate față de Moscova.
Pentru Kremlin, aceasta este, firește, o tragedie diplomatică.
Ce înseamnă „imparțialitate” la Moscova
Când Lavrov spune „mediator imparțial”, nu trebuie să ne gândim la sensul obișnuit al cuvântului.
În dicționarul diplomatic al Kremlinului, imparțialitatea înseamnă ca America să preseze Ucraina, să înțeleagă Rusia, să nu deranjeze cuceririle militare ale lui Putin și să numească „pace” ceea ce seamănă, de fapt, cu o capitulare elegant ambalată.
Asta fusese, în mare parte, forma de „bunăvoință” americană care convenea Moscovei: o mediere umilitoare pentru Ucraina și indulgentă până la indecență față de agresor.
Ucraina trebuia să fie rezonabilă.
Rusia trebuia înțeleasă.
Europa trebuia certată.
Putin trebuia adus la masă ca un actor legitim, nu tratat ca liderul statului care a invadat o țară vecină.
Acum, dacă Washingtonul doar sugerează că sancțiunile pot reveni și că Moscova trebuie împinsă spre un acord real, Lavrov vede imediat sfârșitul imparțialității.
Europa, vinovată că ajută victima
Ministrul rus de Externe a mers mai departe și a acuzat Europa că redevine „principala amenințare la adresa păcii și securității mondiale”.
Adică Europa este periculoasă fiindcă livrează arme Ucrainei, nu Rusia fiindcă bombardează Ucraina.
Logica e veche, cinică și perfect rusească: agresorul cere liniște, victima cere apărare, iar cei care ajută victima sunt acuzați că prelungesc războiul.
Dacă Ucraina se apără, e escaladare.
Dacă Europa o ajută, e amenințare globală.
Dacă America nu mai tratează Moscova cu mănuși, nu mai e mediator.
Lavrov nu deplânge dispariția imparțialității.
Deplânge dispariția confortului diplomatic al Rusiei.
Iar diferența este uriașă.
În afară de ce vorbim aici, știți bine că ne-am întrebat mereu cum reușesc aceste chestii, gen Lavrov, să doarmă.
Nu am aflat. Nu încă.
Probabil că vor veni și reportajele din pușcăriile pregătite deja pentru Muțuflanii lui Putin.
