Costul vieții uk
Samuraii
din Japonia sunt renumiți pentru faptul că erau războinici
pricepuți care urmau un cod al onoarei. În cultura populară și în
muzee, samuraii sunt adesea reprezentați ca fiind bărbați, ceea ce
ridică o întrebare: au existat și femei samurai?
Femei
samurai au existat și există unele dovezi că au luptat în
bătălii, au declarat mai mulți experți pentru Live
Science. Totuși, cât de des au luptat este un subiect de
dezbatere: unii cercetători spun că era foarte rar, în timp ce
alții sugerează că se întâmpla mai frecvent.
„Orice femeie născută în clasa samurailor era o «femeie
samurai», chiar dacă nu a folosit niciodată o armă, la fel cum
orice bărbat născut în acea clasă era samurai, indiferent cât de
slab sau neantrenat era”, a spus Sean O’Reilly, profesor de
studii japoneze la Universitatea Internațională Akita, într-un
e-mail pentru Live Science.
Nu este clar cât de des samuraii femei participau la lupte.
Femeile care luptau sunt uneori numite „onna-musha”, termen care
se traduce prin „femei războinice”.
„Trebuie să spun, ca istoric, că onna-musha – războinicele
– probabil nu erau nici pe departe atât de frecvente sau importante
din punct de vedere militar”, a spus O’Reilly.
Unele dovezi destul de solide privind participarea femeilor
samurai la lupte provin din sfârșitul secolului al XIX-lea, aproape
de momentul în care clasa samurailor a fost desființată, a scris
Diana Wright, fost profesor la Western Washington University, într-un
articol din 2001 publicat în revista „War
in History”.
La acea vreme, Japonia
se afla într-un război civil, în care susținătorii
shogunatului Tokugawa (care a condus Japonia aproximativ între 1603
și 1868) se luptau cu cei care doreau răsturnarea acestuia și
restituirea unor puteri împăratului. Războiul Boshin, cum este
uneori numit, a durat din ianuarie 1868 până în iunie 1869. În
timpul acestui război, au existat mai multe cazuri documentate în
care samurai femei, care luptau de partea shogunatului, au participat
la bătălii.
Forțele shogunatului erau conduse de domeniul Aizu (o
administrație regională din nordul Japoniei), iar în timpul
asediului capitalei Aizu-Wakamatsu, un grup de samurai femei și-a
format propria unitate, cunoscută sub numele de „Joshigun”.
O actriță sau gheișă anonimă din sec XIX, costumată în războinică (© Wikimedia Commons)
„Deși se crede că unitatea era formată din 20 până la 30 de
femei, numele a doar 10 sunt cunoscute”, a scris Wright. O femeie
de 22 de ani pe nume Nakano Takeko era liderul neoficial al unității.
Înarmate doar cu săbii și naginata (arme lungi cu lamă
curbată, capabile să înțepe și să taie), acestea au luptat
într-o bătălie la podul Yanagi împotriva unei forțe echipate cu
puști. Se consemnează că Nakano Takeko a ucis cinci sau șase
oameni cu naginata înainte de a fi împușcată. În cele din urmă,
bătălia s-a încheiat cu înfrângere, iar membrii supraviețuitori
ai Joshigun, împreună cu trupele masculine, au fost nevoiți să se
retragă într-un castel.
În perioada shogunatului Tokugawa, femeile din clasa samurailor
erau obligate să se antreneze în arte marțiale cu naginata pentru
a se putea apăra pe ele și familiile lor. Nivelul de pregătire
varia, femeile din domeniul Aizu primind de obicei o instruire mai
intensă.
Costul vieții uk Rămășițe ale unor războinice?
Un tumul situat în Numazu, un oraș din centrul Japoniei, ar
putea conține rămășițele unor femei samurai care au luptat în
bătălii, consideră unii cercetători. Tumulul conține cranii
umane, împreună cu alte oseminte, iar o analiză a fost publicată
în 1989 în Journal of Anthropology. În tumul s-au găsit craniile
a circa 105 persoane. Toți erau adulți tineri la momentul morții,
iar aproximativ o treime erau femei. Rămășițele umane datează
din secolul al XVI-lea, iar oamenii de știință le-au interpretat
ca fiind rămășițele unor persoane ucise în luptă, probabil în
bătălia de la Senbonhama (cunoscută și ca bătălia de la Senbon
Matsubara), purtată între clanurile Takeda și Hojo.
Acest tumul „indică faptul că femeile aflate la vârsta de
luptă au participat și au murit în bătălii din secolul al
XVI-lea”, a spus Thomas Conlan, profesor de istorie medievală
japoneză la Universitatea Princeton.
Totuși, Karl Friday, profesor emerit de istorie la Universitatea
din Georgia, a spus că tumulul trebuie privit cu prudență,
deoarece nu putem fi siguri că toate persoanele îngropate acolo au
luptat efectiv. Este posibil ca unele să fi fost civili uciși în
conflict.
Costul vieții uk Povești și legende despre samurai femei
Există numeroase povești despre samurai femei care au luptat în
bătălii. Poate cea mai cunoscută este Tomoe Gozen, care a trăit
la sfârșitul secolului al XII-lea. Legendele spun că a servit un
lord numit Minamoto no Yoshinaka și a luptat în războiul Genpei,
purtat între clanurile Taira și Minamoto între aproximativ 1180 și
1185.
Una dintre cronici, „Povestea lui Heike”, spune că „ca
luptătoare era egală cu o mie de bărbați obișnuiți, pricepută
în arme, capabilă să întindă cel mai puternic arc, fie că era
călare sau pe jos, mereu pregătită cu sabia să înfrunte orice
diavol sau zeu îi ieșea în cale”.
Tomoe Gozen, pictură de Tsukioka Yoshitoshi (© Wikimedia Commons)
O altă femeie celebră din legende este Ōhōri Tsuruhime, care a
trăit aproximativ între 1526 și 1543. Ea a devenit mare preoteasă
a altarului Ōyamazumi de pe insula Ōmishima, după ce tatăl și
frații ei au fost uciși apărând insula de un daimyo numit Ōuchi
Yoshitaka. Deși avea doar 16 ani, a preluat conducerea forțelor de
apărare ale insulei și a reușit să o apere. În timpul acestor
lupte, ea susținea că a fost ajutată de spiritul (kami) altarului
și a fost comparată cu Ioana d’Arc.
O parte din ceea ce se consideră a fi armura lui Tsuruhime există
și astăzi și este expusă la altar. Profesorul Thomas Conlan
susține că este o armură din secolul al XVI-lea „adaptată
anatomiei feminine”.
Totuși, profesorul Karl Friday avertizează că trebuie să fim
precauți în interpretarea acestor povești.
„Avem relatări despre războinice precum Tomoe Gozen, Hangaku
Gozen, Ōhōri Tsuruhime, Ueno Tsuruhime și altele, dar aceste femei
sunt în mare parte semi-legendare – mai ales în ceea ce privește
participarea lor la bătălii”, a precizat Friday.
Indiferent de acuratețea poveștilor, războinicele au devenit
celebre.
„Mitologizarea femeilor războinice a început în perioada
Kamakura și s-a intensificat în perioada Edo, când au apărut
numeroase gravuri care le reprezentau ținând naginata”, a spus
O’Reilly.
Friday a adăugat că „tocmai faptul că aceste femei au devenit
atât de faimoase sugerează cât de rare erau de fapt”.
Costul vieții uk Tabuuri legate de femei și luptă
Friday consideră că era foarte rar ca samurai femei să
participe la bătălii, deoarece acest lucru era considerat tabu.
„Un ghid de conduită militară din familia Hōjō interzicea,
printre altele, împărțirea locuinței cu femei înainte de luptă,
contactul femeilor însărcinate sau recent devenite mame cu armele
războinicilor, călătoria cu femei spre câmpul de luptă și chiar
ca femeile să privească spatele ofițerilor care plecau în
campanie”, a spus Friday.
„Concluzia este că, deși aproape sigur au existat câteva
cazuri de femei care au participat la bătălii japoneze între
secolele VIII și XVI, nu există dovezi solide că războinicele
erau mai comune în Japonia decât în Franța medievală sau în
Sparta antică, cu atât mai puțin că acest lucru era o practică
obișnuită”, subliniază Friday.
Foto sus: Femei luptând împotriva armatei imperiale japoneze în timpul rebeliunii Satsuma, din anul 1877. Pictură de Tsukioka Yoshitoshi (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine…
