De la Revoluția din 1989 și până în prezent, România a parcurs un traseu dificil și adesea sinuos către consolidarea democrației și a economiei de piață. Cu toate acestea, o serie de probleme majore – multe dintre ele cronice – au persistat sau chiar s-au adâncit. În ciuda aderării la NATO (2004) și Uniunea Europeană (2007), România rămâne vulnerabilă instituțional, economic și social.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Fragmentarea instituțională și corupția sistemică
Una dintre cele mai persistente probleme ale României este corupția, care subminează administrația publică, justiția și încrederea cetățenilor în stat. Raportul Transparency International 2023 plasează România pe locul 63 în lume la indicele percepției corupției – cel mai slab scor din UE, după Bulgaria (Transparency.org).
Un raport al Comisiei Europene (prin Mecanismul de Cooperare și Verificare – MCV) a subliniat în repetate rânduri lipsa de voință politică pentru reforme autentice în justiție (ec.europa.eu).
Demografie în declin și migrație masivă
Populația României a scăzut cu peste 3,5 milioane de locuitori în ultimele trei decenii. Conform recensământului din 2022, populația rezidentă este de aproximativ 19 milioane, în scădere față de 23 de milioane în 1990. Aproape 5 milioane de români trăiesc și muncesc în afara granițelor, în special în Italia, Spania și Germania (INSSE.ro).
Această realitate afectează grav piața muncii, sistemul de pensii și structura demografică. România este una dintre țările cu cea mai mare rată de îmbătrânire a populației din UE, conform datelor Eurostat (ec.europa.eu).
Educație în declin: analfabetism funcțional și subfinanțare cronică
România alocă sub 3,5% din PIB pentru educație – printre cele mai mici niveluri din UE. Rata abandonului școlar era de 15,6% în 2023, conform Eurostat (Eurostat). În plus, 42% dintre elevi sunt considerați analfabeți funcțional, potrivit ultimelor teste PISA (OECD PISA Report).
Proiectul „România Educată”, deși a oferit o direcție strategică, nu a fost însoțit de reforme instituționale și investiții structurale semnificative.
Subdezvoltarea infrastructurii – decalaj istoric
După 30 de ani de promisiuni, România are în continuare mai puțin de 1.000 km de autostradă, în ciuda poziției strategice în Europa de Est. Situația infrastructurii feroviare este și mai gravă – viteza medie a trenurilor este sub 50 km/h pe majoritatea rutelor interne, potrivit unui raport al Ministerului Transporturilor (mt.ro).
Potrivit unei analize a HotNews, lipsa autostrăzii A8 (Târgu Mureș – Iași – Ungheni) reprezintă o barieră majoră în dezvoltarea Moldovei, una dintre cele mai sărace regiuni din UE.
Criza din sănătate – subfinanțare, exod de cadre medicale și ineficiență
Sistemul medical românesc este afectat de lipsa personalului și de condițiile precare din spitale. România cheltuiește sub 6% din PIB pentru sănătate, față de media UE de 9,9% (OECD Health at a Glance).
Între 2007 și 2022, peste 40.000 de medici români au emigrat, în principal în Franța, Germania și Marea Britanie, ceea ce afectează dramatic capacitatea sistemului intern (Colegiul Medicilor din România).
Inegalități regionale și sociale accentuate
România are cele mai mari disparități regionale din UE, conform Băncii Mondiale (World Bank Romania Overview). PIB-ul pe cap de locuitor în București este de 3 ori mai mare decât în Vaslui sau Teleorman. Aceste diferențe alimentează migrația internă, polarizarea economică și alienarea unor regiuni întregi.
Slaba capacitate administrativă și absorbția lentă a fondurilor europene
Deși România are alocat peste 80 de miliarde de euro prin fonduri europene 2021–2027 și PNRR, capacitatea de absorbție reală este redusă. Birocrația, lipsa de proiecte mature și conflictele politice locale frânează implementarea programelor.
Raportul Curții de Conturi a UE din 2023 avertizează că România riscă să piardă miliarde de euro din lipsă de implementare eficientă (eca.europa.eu).
Vulnerabilitate la crize externe și lipsa unei strategii industriale
Economia României este dependentă de consum și importuri. Nu există o strategie națională coerentă pentru reindustrializare, inovare sau digitalizare avansată. Sectorul IT&C este performant, dar insuficient integrat cu economia reală.
Pandemia COVID-19 și criza energetică provocată de războiul din Ucraina au expus fragilitățile lanțurilor de aprovizionare și lipsa de reziliență a economiei românești (reuters.com).
La peste trei decenii de la căderea comunismului, România este o democrație electorală cu economii de piață funcționale, dar încă fragilă, cu instituții slabe, inegalități profunde și decalaje față de Europa Occidentală. Problema nu este doar de resurse, ci mai ales de viziune, continuitate administrativă și capacitate de guvernare.
Pentru un salt real de dezvoltare, România are nevoie de un consens național pe termen lung – care să transceadă ciclurile electorale și să vizeze cu adevărat modernizarea profundă a statului și societăți
