Costul vieții uk
După câteva reuniuni la Bruxelles în decurs de trei zile, NATO a publicat, pe 17 septembrie ”7 cerințe de bază pentru reziliența națională” – ce trebuie să urmărească statele aliate pentru menținerea funcționării societății și susținerea operațiunilor militare în situații de criză sau război. Articolul 3 al Tratatului NATO spune că fiecare stat membru trebuie să mențină trei funcții fundamentale: continuitatea guvernării, serviciile esențiale pentru populație și operațiunile militare.
Costul vieții uk Șapte cerințe NATO pentru ca o națiune să reziste
Acum, NATO identifică șapte domenii de reziliență: continuitatea guvernării și a serviciilor guvernamentale critice, reziliența aprovizionării cu energie, securitatea resurselor de apă și alimente, gestionarea victimelor în masă și a crizelor sanitare, comunicații civile reziliente, transport civil rezilient.
Premisa de la care se pleacă este imposibilitatea evitării unor lovituri militare sau a sabotajelor. Infrastructurile de transport, comunicații, alimentație vor fi lovite. Importantă nu este imunizarea lor, ci capacitatea de a izola, a reface și a continua. NATO introduce reziliența în conceptul de descurajare. Capacitatea unui stat de a absorbi un atac și de a restabili rapid serviciile reduce efectele pe care adversarul le poate obține prin sabotaj, atacuri cibernetice sau presiune asupra infrastructurilor.
Costul vieții uk Cât pregătiți suntem pentru război?
La câteva zile după reuniunea NATO de la Bruxelles, BBC publică un articol care pune o întrebare: ”Poate veni un război. Cât de pregătiți suntem la nivel psihologic?” Istoricul Margaret MacMillan consideră că societățile europene s-au obișnuit cu ideea că pacea reprezintă starea normală și că aceasta va continua. Generalul britanic în retragere Sir Richard Shirreff compară, pentru BBC, situația actuală cu verile din perioada premergătoare Primului Război Mondial, când exista multă discuție despre război, însă posibilitatea unui conflict real părea atât de îndepărtată încât era greu de crezut. Profesorul polonez Andrew Michta susține că europenii, în special elitele politice și de conducere din Europa Occidentală, au trecut printr-o „criză a neîncrederii” timp de mai multe decenii. Potrivit acestuia, Marea Britanie, asemenea altor state europene, are un nivel foarte scăzut de pregătire psihologică, iar autoritățile nu au comunicat suficient de direct amploarea amenințărilor.
„Nu tancurile sunt cele de care trebuie să vă temeți”, spune istoricul Margaret MacMillan. „Este vorba despre tăierea cablurilor de pe fundul oceanului. Este vorba despre atacarea sistemelor de care depind atât de multe lucruri. Posibilitatea unui război asimetric, a unui război cibernetic, crește cu pași uriași.”
BBC arată ca apelurile pentru creșterea cheltuielilor de apărare pornesc de la ideea că cea mai bună modalitate de a preveni un război este să fii pregătit, atât psihologic, cât și militar, să îl duci. Aici, ”campionii” sunt statele până de curând neutre Finlanda și Suedia, unde stagiul militar obligatoriu și pregătirea civică au avut ca rezultat o pregătire psihologică buna pentru un război. BBC insista mult pe cifre – număr de recruți, de militari profesioniști, rezerviști, ingineri cu diverse specializări, medici, adăposturi.
Costul vieții uk Dar dacă ne pregătim să purtăm războiul greșit?
Este o abordare greșită, arata un articol apărut chiar înaintea reuniunii NATO de la Bruxelles, în Politically Quarterly, tot în Marea Britanie . ”Ne pregătim să purtăm războiul greșit”. Nu este vorba doar despre faptul că Rusia nu va ajunge cu tancurile în Marea Britanie, ci că nu va face asta nici în țările din flancul estic al Alianței. Rusia vrea să evite o confruntare militară directa cu NATO, însă va încerca să aducă războiul sub o altă forma în țările aliate. Principalul instrument „nemilitar” folosit de Rusia este războiul informațional – manipularea psihologică și atacurile cibernetice. Dezinformarea și atacurile informatice urmăresc slăbirea coeziunii sociale în statele NATO, provocând conflicte între grupuri și între populație și guverne. Scopul este exploatarea nemulțumirilor interne pentru a genera instabilitate și a face statele occidentale mai greu de guvernat.
„Astăzi … confruntarea informațională ocupă un loc central; este o bătălie pentru mințile și conștiința oamenilor. Victoria asupra inamicului în acest război ar putea fi mult mai importantă decât victoria într-o confruntare militară clasică, deoarece este lipsită de vărsare de sânge, dar efectul este uluitor: epuizează și paralizează toate instituțiile de putere ale statului advers”, spunea generalul Iuri Baluiesvki, predecesorul lui Valeri Gherasimov la comanda Statului Major al armatei ruse.
Este o formă a războiului hibrid, concept care apare, ca amenințare, de 20 de ori în Strategia Națională de Apărare a României. Poate lua forma dezinformării, a protestelor, a separatismului, a restricțiilor comerciale, a atacurilor cibernetice și a mai rafinatului război cognitiv. Definiția este vagă, iar acesta este, din nou, un risc de a confunda simptomul cu boala si de a introduce cenzura si a limita libertatea de expresie.
Costul vieții uk Războiul hibrid și riscul de a confunda simptomul cu boala
În documentul NATO amintit apare frecvent termenul ”privat” – fie că este vorba despre infrastructura ”privată” sau parteneriate ”public-privat” pentru reziliența lor. O mare parte din infrastructura critică este administrată de autorități civile sau operatori privați, reziliența nu poate fi asigurată exclusiv de structurile militare. Va însemna implicarea acestor operatori privați în creșterea rezilienței naționale și o creștere a cheltuielilor lor? Vor fi suportate de la bugetele naționale care trebuie să suporte și înarmarea convențională? Va fi suportată prin creșterea facturilor pentru populație?
Aceste simple întrebări pot releva o lipsă de reziliență a societății sau pot fi interpretate ca ”atac hibrid”? Inamicul extern, oricare ar fi, nu va investi în crearea unor fracturi în țara-țintă, ci le va specula pe cele existente. Polarizarea politică, conflictul intre elite și societate, inegalitatea economica, imigrația masivă, conflictele între generații sau lipsa încrederii în instituții nu sunt neapărat rodul unor atacuri hibride externe. Erau vulnerabilități identificate și în perioada interbelică. Dar avertismentele constante despre o amenințare externă pot da tenta geopolitică si de securitate acestor probleme interne majore, pentru a distrage atenția de la adevărata lor natură.
Costul vieții uk Cât de mare este, de fapt, pericolul?
Iar declarațiile generalilor NATO diferă la fel de mult ca și articolele analiștilor de la BBC sau Politically Quarterly și nu ajuta limpezirea percepției pericolului. Întrebat, în iunie 2026, despre posibilitatea unui atac al Rusiei asupra statelor baltice, generalul Alexus G. Grynkewich, Comandantul Suprem Aliat în Europa, a spus că Moscova înțelege că nu poate obține o victorie militară împotriva Alianței. „Am urmărit foarte atent informațiile serviciilor de informații. Rusia nu caută un conflict… Ei înțeleg ce înseamnă «alianță defensivă» și înțeleg, de asemenea, că avem o serie de avantaje asimetrice”.
Dar generalul canadian in retragere Scott Clancy nu este de acord. „Eu văd lucrurile puțin diferit: cred că NATO este deja în război cu Rusia. Doar că, deocamdată, nu vrea ca acesta să devină un război cu confruntare militară directă, pentru că nu este pregătită. Sincer, dacă Canada ar avea curajul necesar, și-ar lua brigada din Letonia, i-ar ordona să se îndrepte spre Ucraina și să intre acolo pentru a ocupa poziții pe linia frontului alături de armata ucraineană — ceea ce ar atrage NATO într-un conflict de facto. Altfel, ar trebui să recunoască faptul că Canada nu face parte, în realitate, din apărarea colectivă a NATO într-un sens semnificativ. NATO trebuie fie să se implice pe deplin în Ucraina, fie să accepte faptul că este dispusă să lase Ucraina să fie înglobată de Rusia”.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
