Muncă în anglia români
Economia planetară mergea din ce în ce mai bine după încetarea
Primului Război Mondial și fabricile livrau bunuri la o calitate ce
înainte de 1914 era de domeniul ficțiunii. Prosperitatea se
extindea de la marile orașe spre ultimul sat și afacerile
înfloreau. Mai erau multe de făcut, dar orice minune nu ține prea
mult.
Fenomenul de recesiune ar fi pornit de la crahul bursier din
1929 și s-a extins în întreaga lume din cauza lipsei de comenzi
pentru uzinele industriei grele. Nu era suficientă producție pentru
a satisface poftele de venituri ale mediului de afaceri și nici
economiștii nu mai priveau cu plăcere rezultatele economiei de tip
capitalist. Puteau să admire pentru ritmul de dezvoltare chiar
Uniunea Sovietică, stat în care economia planificată era
considerată de viitor. Nici nu mai conta faptul că o parte a muncii
era realizată prin folosirea deținuților politici până la
exterminare.
În realitate,
muncitorii lucrau din greu și reușeau să trimită pe piață
cantități uriașe de fier. Exista în fiecare an începând din
1929 o anumită masă de metal disponibilă pentru prelucrare
superioară și aceasta nu satisfăcea cererea populației mondiale.
Muncă în anglia români
Oare de ce nu se ajungea pentru cei două miliarde de locuitori ai
Terrei?
Explicația este
una simplă: uzinele mecanice preluau fierul și-l transformau în
proiectile cu diferite mase și care se obțin cu consumuri uriașe
de energie. Uniunea Sovietică era statul ce se lăuda cu producții
record în orice domeniu, dar populația stătea la cozi pentru orice
sau chiar se murea de foame în ceea ce se numește astăzi
Holodomor. Tunurile principale ale flotei erau cele de calibrul 305
mm și fiecare proiectil necesar avea o masă de 470,9 kg de oțel și
explozibil. Se subînțelege că un astfel de obiect special
avea structura realizată din aliaj care permitea străpungerea
armurilor din oțel. Tehnologia era deosebit de costisitoare și
puține state își permiteau întreținerea unor uzine destinate
artileriei navale grele.
US Navy dispunea
de guri de foc de calibrul 356 mm și acestea puteau să străpungă
cuirasele navelor existente. Fiecare lovitură însemna cel puțin
578 kg de produs finit consumat. Nu se puteau compara însă cu cele
de calibrul 406 mm ce ajungeau la 957,1 kg.
Marea Britanie
trebuia să fie stăpâna mărilor și dispunea de o flotă
impresionantă de cuirasate și după ce industriașii le-au demontat
pe cele date la casat. Industria metalurgică a fost capabilă să
livreze proiectile pentru cuirasatele HMS Rodney și HMS
Nelson și masa acestora era de câte 929 kg. Erau cele mai grele
din Europa și Londra a limitat numărul de nave din cauză că
lipseau țintele demne de atacat. În plus, artileria de calibrul 381
mm ar fi fost suficientă pentru lupte navale și bombardamente,
muniția lansată cântărind câte 879 kg.
Japonia, imperiu cu
pretenții în Oceanul Pacific, a dezvoltat Clasa Nagato,
tunurile grele având nevoie de lovituri ce ajungeau la 1.020 kg.
Imperiul asiatic dorea cu orice preț să înfrunte puterile navale
anglo – saxone și să fie puterea dominantă în Extremul Orient
și la nivel de Oceanul Pacific.
Cele două cuirasate cu câte opt
tunuri de calibrul 406 mm au primit o atenție deosebită din partea
autorităților de la Tokyo pentru a fi vârful de lance al flotei
până la apariția Clasei Yamato. Iluzia de mare putere
navală era întreținută prin menținerea navelor vechi din Clasa
Fuso, cele ce foloseau proiectile de câte 635 kg.
Finisarea unui
proiectil implica un proces industrial extrem de costisitor și,
pentru comparație, cel mai greu realizat în România socialistă
avea masa de 43,56 kg și era numai pentru artilerie de câmp. Nu s-a
reușit asamblarea unor tunuri navale și nici livrarea de muniție
specială. Nivelul industrial nu putea fi atins nici dacă liderii
comuniști și-ar fi dorit o flotă de asalt împotriva
capitalismului.
Un proiectil
naval implica o cantitate importantă de minereu de fier care era
prelucrat cu ajutorul cărbunilor de calitate transformați în cocs.
Cum duritatea trebuia să fie deosebită, erau incluse în structură
în diferite procente metale precum mangan, crom și nichel, cele ce
nu se obțineau ușor din punct de vedere industrial. Folosirea
deținuților politici în minerit era o practică frecventă în
Uniunea Sovietică și se mergea până la exterminarea lucrătorilor,
cei ce nu corespundeau din punct de vedere politic.
Se muncea mult în
perioada interbelică, dar se investea din belșug în mijloace de
distrugere necesare obținerii hegemoniei mondiale. Lipsurile din
perioada 1929 – 1939 au fost din cauza politicii de înarmare pe
care au dus-o politicienii epocii și s-a tot scris despre recesiune
pentru a acoperi crima ce poate fi numită pregătirea intensă
pentru Al Doilea Război Mondial. Cum nici după decenii nu vrea să
se recunoască vina, se face totul pentru apărarea teoriilor vechi,
clasice. Se adaugă efectele conservatorismului, unii savanți
preferând să păstreze tezele reținute de pe băncile facultății,
mai ales că unii magiștrii impun la examene propriile cuvinte de la
cursuri.
Marea Crizå
Economică a fost o epocă în care au fost realizate acumulări de
muniții și transformări ale mașinilor militare încă definite
drept suficient de performante. S-a reușit ca la începerea
ostilităților să existe cele necesare luptelor și de la 1
septembrie 1939 s-a destrămat ca un fum ideea că sistemul
capitalist a fost de vină pentru lipsuri și un deceniu zis de chin
și de marasm economic.
Este cam greu să
se scrie adevărul după decenii în care sistemul de producție
capitalist a tot fost acuzat de toate relele posibile și nu s-a spus
că puternicii zilei au dirijat după 1926 fondurile spre sectorul de
distrugere și fabricile primeau prea multe comenzi de obiecte
speciale și acestea consumau oțelul, nichelul și cromul,
populația primind aliajele de slabă calitate.
Chiar restul
categoriilor de forțe armate se descurcau cu ceea ce se mai găsea
pe piață după satisfacerea flotei. Nu este de mirare că
infanteria italiană a rămas tot la puști Carcano, complet
primare, și la tanchete ce abia dacă rezistau la gloanțele
obișnuite ale infanteriei. Nici Japonia nu se putea lăuda cu
realizarea unor tancuri fiabile și în serii care să satisfacă
necesitățile operative ale trupelor din China.
Oare când se va
recunoaște că politicile elitelor interbelice au dus la lipsuri și,
mai grav, la un nou conflict mondial?
Foto sus:
Proiectil de 406 mm pe nava HMS Rodney (© Wikimedia
Commons)
Mai multe pentru tine…
