Salarii uk 2026
Disputa din Piața Amzei pe tema merdenelelor a atras atenția jurnaliștilor de la „Le Monde”. Celebrul ziar francez a publicat un articol detaliat despre reacția dură a bucureștenilor după comentariile lui Edmond Niculușcă, explicând că revolta oamenilor este mai mult decât o simplă întrecere între merdenele și croasante.
Apare astfel titlul „La merdenea, feuilleté au fromage, symbole de la lutte contre la gentrification de Bucarest” („Merdeneaua, plăcinta cu brânză, simbol al luptei împotriva gentrificării Bucureștiului”). Jurnaliștii francezi arată cum un scurt videoclip pe rețelele sociale a stârnit un val uriaș de susținere pentru patiseria tradițională din cartier și pentru un produs ieftin, plin de amintiri.
„Le Monde” amintește că, pe 21 august, Edmond Niculușcă a publicat un videoclip în care promova croasantele cu unt vândute la braseria sa franțuzească Mita Biciclista, din Piața Amzei.
În videoclip, Niculușcă vorbea despre o „specie” de oameni pentru care margarina din merdenelele făcute de „Nea Mihai”, de la Patiseria Amzei, este cea mai gustoasă și care nu ar fi cunoscut niciodată gustul „rafinat” al croissantului franțuzesc cu unt. El îl cita, de asemenea, pe gastronomul francez Jean-Anthelme Brillat-Savarin: „Spune-mi ce mănânci, îți voi spune cine ești”.
Declarațiile au provocat rapid reacții pe rețelele sociale. Au apărut comentarii critice, meme-uri și mesaje de solidaritate cu merdenelele, iar controversa a ajuns până la personalități cunoscute din România.
Deși videoclipul a fost șters, iar Edmond Niculușcă și-a cerut scuze, reacția nu s-a oprit. Publicația franceză notează că, în zilele următoare, sute de oameni au stat mai bine de o oră la coadă la mica patiserie din Amzei. Unii s-au fotografiat în fața clădirii Mita Biciclista în timp ce mâncau merdenele proaspăt scoase din cuptor. „Le Monde” menționează și momentul în care Loredana Groza a împărțit merdenele în timpul unui concert pe Arena Națională.
Jurnaliștii francezi susțin că reacția publicului trebuie privită dincolo de aparenta banalitate a disputei culinare.
„Mai mult decât o simplă confruntare între croasant și merdenea”, Edmond Niculușcă ar fi concentrat în jurul său o nemulțumire legată de „o anumită formă de condescendență și clasificare socială”, scrie „Le Monde”.
Publicația o citează pe Monica Stroe, antropolog specializat în studiul alimentației, care explică de ce o asemenea controversă poate genera o reacție atât de puternică.
„Mâncarea și actul de a mânca reprezintă mult mai mult decât o nevoie fiziologică”, spune antropoloaga citată de „Le Monde”, explicând că alimentele pot activa emoții și relații și pot contribui la construirea identităților.
În interpretarea sa, mobilizarea din jurul Patiseriei Amzei reprezintă și o formă accesibilă de acțiune într-un context în care mobilizările civice din ultimii ani au produs dezamăgiri.
„Persoanele care s-au adunat în fața patiseriei lui «Nea Mihai» au vrut să transmită idei care se pot înscrie într-un registru politic”, afirmă Monica Stroe, potrivit publicației franceze.
Antropoloaga consideră că oamenii au protestat, fie și simbolic, împotriva pierderii uneia dintre puținele surse de hrană accesibilă din centrul înstărit al Capitalei.
Impactul economic și diferența de prețuri
„Le Monde” pune controversa și în contextul diferenței de preț dintre cele două produse.
Un croasant cu unt este vândut la Mița cu 3 euro, în timp ce un pain au chocolat ajunge la 5 euro. În schimb, o merdenea de la Patiseria Amzei costă 1,50 euro, notează publicația franceză.
Cotidianul francez amintește și că salariul minim din România este de 850 de euro brut pe lună. În acest context, Monica Stroe interpretează reacția clasei de mijloc drept o conștientizare a „propriei vulnerabilități într-un context de incertitudine economică generalizată”.
Valoarea sentimentală a merdenelei românești
Un alt element subliniat de jurnaliștii francezi este componenta emoțională a merdenelei.
Potrivit publicației, Edmond Niculușcă a greșit mizând pe superioritatea croasantului franțuzesc în raport cu specialitatea românească. Controversa i-a adus inclusiv apelativul „franțuzit”, un termen ironic folosit pentru o persoană care imită într-un mod excesiv sau superficial stilul de viață și limba franceză.
Cotidianul explică faptul că merdeneaua cu margarină este asociată, spre deosebire de croasant, cu un „gust al copilăriei”, fiind un produs accesibil în special în perioada comunistă și în anii de tranziție de după Revoluția din 1989.
Publicația amintește și originea numelui specialității, despre care scrie că provine de la „merdane”, termen turcesc pentru „sucitor”, și o plasează în tradiția produselor de patiserie din Balcani.
Comunitate și unitate în fața patiseriei lui Nea Mihai
În articolul său, „Le Monde” îl prezintă și pe Nea Mihai, în vârstă de 65 de ani, care pregătește merdenele după o rețetă din regiunea Dobrogea încă de la începutul anilor ’90.
Patiseria funcționează într-un spațiu îngust, iar merdenelele sunt vândute printr-o mică deschidere de la parterul unui bloc. Clienții le mănâncă pe drum sau la mesele înalte amplasate în fața patiseriei.
Publicația franceză vorbește și despre dimensiunea socială a acestui spațiu, citându-l pe antropologul Bogdan Iancu. Acesta spune că, la Patiseria Amzei, oamenii ajung să mănânce „în stradă cu necunoscuți, studenți, doamne în vârstă, tineri la modă și oameni fără adăpost”.
În opinia lui Iancu, tocmai această amestecare a oamenilor și a categoriilor sociale a transformat controversa într-o formă de acțiune colectivă.
Antropologul descrie mobilizarea drept una „carnavalescă”, amuzantă și subversivă. În interpretarea sa, oamenii nu s-au dus la Amzei doar pentru merdenea, ci și pentru sentimentul de comunitate creat în jurul ei.
