Salarii uk 2026
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
De Ziua Justiției, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, a transmis azi un comunicat care depășește cu mult formula clasică a felicitărilor instituționale.
Sub aparența unui mesaj de reflecție, textul conține două mize politice
majore, greu de disociat una de cealaltă: un apel la o mobilizare a
întregii „comunități juridice” într-un moment pe care
Savonea îl descrie, fără ocolișuri, drept unul de presiune asupra
independenței magistraților, și o condamnare indirectă, dar lipsită de
echivoc, a modelului de justiție practicat în ultimele două decenii –
cel asociat, în limbajul public, „statului paralel” al cuplului Coldea-Kovesi, cu spectacolul cătușelor cu tot.
Savonea vorbește, astfel, despre judecători aflați „sub
presiunea fricii, a intereselor de moment, a campaniilor publice sau a
unor raporturi de putere dezvoltate în afara sălii de judecată” – o formulare care nu poate fi citită decît ca o descriere a climatului actual.
De aici reiese miza centrală a textului: apelul la solidaritate
profesională. Președinta ÎCCJ afirmă că apărarea independenței justiției
„reprezintă o obligație comună și permanentă” a judecătorilor,
procurorilor, avocaților, mediului universitar și a „tuturor profesiilor care participă la înfăptuirea justiției”. Este, în esență, o chemare la front adresată întregii bresle juridice,
întemeiată pe premisa că justițiarul izolat este un justițiar
vulnerabil: „O justiție cu adevărat independentă nu este aceea
în care judecătorul este lăsat singur în fața presiunilor, ci aceea în
care întreaga comunitate juridică înțelege că apărarea independenței
sale reprezintă o obligație comună și permanentă”.
Plasat în contextul actual, un an marcat de conflictul deschis
dintre magistrați și puterea politică pe tema salarizării, de disputele
legate de congresul PNL și de tensiunile constituționale generate de
criza guvernamentală – despre toate scriam recent – mesajul funcționează ca o linie de front trasată public: justiția,
spune Savonea, nu mai poate rămîne un actor pasiv în raport cu clasa
politică, ci trebuie să se apere activ, colectiv și instituțional.
Sancționarea indirectă a spectacolului cătușelor
Al doilea palier al comunicatului este, poate, mai incisiv decît
primul, tocmai pentru că este formulat eliptic. Fraza-cheie –
„Experiențele ultimelor decenii ne-au arătat că statul de drept poate fi
vulnerabilizat nu doar de corupție, ci și de tentația de a combate
corupția prin mijloace care slăbesc garanțiile fundamentale ale
procesului echitabil” – este, în fapt, o referire clară și o judecată de
valoare asupra justiției de junglă practicate în România în epoca
binomului Kövesi – Coldea.
Fără a da nume, Savonea recompune, propoziție cu propoziție, exact
criticile care au fost formulate de-a lungul anilor la adresa „statului
paralel”: prezumția de nevinovăție „relativizată”, dreptul la apărare „afectat”, „eficiența instituțională” transformată „într-o valoare superioară drepturilor și libertăților fundamentale”.
Este, să o spunem drept, vocabularul folosit mereu de cei care au
denunțat spectacolul mediatic al arestărilor, dosarele construite pe
presiune și expunerea publică a suspecților înainte de orice condamnare
definitivă – practici documentate ulterior în rapoarte CSM, hotărîri
CEDO etc.
Semnificativ este și pasajul despre „erorile judiciare”: „În spatele fiecărei erori judiciare există oameni, familii, cariere și destine.” Formularea recunoaște, indirect, un cost uman al perioadei „luptei anticorupție” dusă cu orice mijloace. Este o strategie abilă: acuzația este suficient
de precisă pentru a fi decriptată de oricine a urmărit ultimele două
decenii ale justiției românești, dar suficient de generală pentru a
rămîne, formal, inatacabilă.
Un mesaj cu două fronturi
Interesant de punctat e că cele două teme ale comunicatului nu sunt
independente, ci se susțin reciproc. Chemarea la solidaritate a breslei
juridice capătă sens tocmai prin raportare la trecutul pe care Savonea
îl descrie ca abuziv: dacă justiția a fost, cîndva, instrumentul unei
presiuni informale exercitate din afara sălii de judecată prin bilețele
galbene pe culaorele justiției, atunci apărarea ei de acum trebuie să
fie una colectivă, publică și fără echivoc – inclusiv față de o clasă
politică pe care comunicatul o vizează, fără a o numi explicit, atunci
cînd vorbește despre „campanii publice” și „raporturi de putere”.
Rămîne de văzut cum va fi receptat acest mesaj în interiorul
magistraturii – divizată, la rîndul ei, între cei care văd în Savonea un
garant al independenței instituționale și cei care îi reproșează exact
opusul: că folosește retorica independenței pentru a-și consolida
propria poziție de putere în sistemul judiciar. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Parteneriat INPOLITICS
