Muncă în anglia români
Un avion de vânătoare al Marinei Imperiale Japoneze din Al Doilea Război Mondial a ieșit la lumină, recuperat recent din adâncurile oceanului, la opt decenii după ce a fost pierdut într-un episod dramatic al conflictului.
Aripile și motorul său au rămas uimitor de intacte, o mărturie tăcută a trecerii timpului. Acest model Shiden-Kai s-a prăbușit în largul prefecturii Kagoshima pe 21 aprilie 1945, iar pilotul său, locotenentul Hayashi Yoshishige, a murit la impact.
Aeronava zăcea la mai puțin de trei metri adâncime în apele coastei nipone, un loc de epavă cunoscut de mult timp; în zilele cu apă cristalină, contururile sale puteau fi zărite chiar de la suprafață. Deceniile petrecute sub valurile oceanului nu au reușit să-i știrbească prea mult structura.
Specialiștii, citați de HeritageDaily, au fost uimiți de cât de bine s-a păstrat acest aparat, considerat avansat tehnologic pentru epoca sa. Un grup local dedicat păstrării patrimoniului a preluat inițiativa salvării acestei rare aeronave japoneze.
Cu mare parte din structura încă solidă, echipa a fixat cu grijă cabluri pe diversele secțiuni ale avionului.
O macara a ridicat apoi epava de pe fundul mării, oferind o imagine aproape ireală: o „fantoma gri” suspendată deasupra apelor turcoaz ale Kagoshimei, o umbră spectrală ce evoca accidentul de acum optzeci de ani.
Cercetătorii speră ca această aeronavă să devină o sursă prețioasă de informații despre aviația militară a acelei perioade, dar și o lecție puternică despre costurile umane și consecințele reale ale războiului.
Povestea Shiden-Kai, pe care Aliații l-au poreclit „George” – un nume aparent inofensiv pentru o mașină de luptă pe care japonezii o numeau „Fulger Violet – versiune îmbunătățită” – începe în decembrie 1941.
Atunci, echipa de ingineri de la Kawanishi Aircraft Company era aproape de a finaliza un nou hidroavion de vânătoare, care avea să evolueze în acest formidabil aparat terestru.
Puternic înarmat și remarcabil de manevrabil, Shiden-Kai a reprezentat vârful progreselor tehnologice japoneze din timpul conflagrației.
După primul zbor, efectuat la sfârșitul anului 1942, au fost produse doar 1.435 de unități până la încheierea conflictului, o cifră modestă, conform National Naval Aviation Museum.
Avionul era echipat cu două mitraliere de 7,7 mm montate pe fuzelaj și patru tunuri de 20 mm, o dotare menită să consolideze apărarea Japoniei. Configurația sa îmbunătățită a aripilor și manevrabilitatea superioară îi confereau performanțe excepționale, transformându-l într-un adversar redutabil.
Forța sa venea de la un motor radial Nakajima Homare cu 18 cilindri, capabil să dezvolte aproximativ 2.000 de cai putere, acționând o elice cu patru pale, cu un diametru de peste trei metri.
Performanțele sale în luptă sunt legendare; un singur Shiden-Kai a reușit să atace 12 aparate americane F6F Hellcat, doborând patru dintre ele și forțându-le pe celelalte să se retragă, o demonstrație impresionantă de superioritate aeriană.
Însă, impactul său în război a fost limitat de realități dure, scrie Interesting Engineering. Producția întârziată, generată de lipsa cronică de materiale, a împiedicat desfășurarea sa pe scară largă.
Mai mult, designul său nu era lipsit de defecte: elicea masivă și poziția aripilor au necesitat trenuri de aterizare neobișnuit de lungi, ceea ce a cauzat probleme tehnice constante.
Bombardamentele neîncetate ale bombardierelor B-29 Superfortress au avut, de asemenea, un efect devastator, distrugând fabricile esențiale de avioane și motoare, frânând și mai mult efortul de producție.
După recuperare, aeronava va fi supusă unui proces minuțios de desalinizare, care va dura un an, într-un bazin special amenajat.
Ulterior, acest fragment al istoriei va fi expus publicului, nu doar ca o piesă de muzeu, ci ca o invitație la reflecție profundă asupra consecințelor devastatoare ale războiului și asupra curajului, inovației, dar și tragismului acelor timpuri.
