Muncă în anglia români
Marina Iurlova este astăzi o personalitate
foarte puțin cunoscută, dacă nu chiar uitată din Istoria Rusiei, însă rolul jucat de aceasta în Primul Război
Mondial a fost unul major… Aceasta a fost singura rusoaică ce a ajuns soldat, luptând mai întâi ca santinelă și apoi, alături de cazacii, unitățile de cavalerie
tradiționale din Armata Rusă, de-a
lungul întregii participări a Rusiei în Primul Război Mondial, fiind în cele din urmă, decorată cu cea mai înaltă distincție a
Armatei Ruse, Crucea Sfântului Gheorghe
a Rusiei (iar în cadrul acestui articol vom vedea și în ce context ajunge să
primească această distincție). Totodată, ea a luptat și în cadrul Războiului Civil Rus (1918-1921)
și a ajuns și o autoare de succes, după Primul Război Mondial.
Marina Yurlova în uniformă de cazac în timpul Primului Război Mondial (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Marina_Yurlova)
I. Începutul vieții Marinei Iurlova.
Izbucnirea Primului Război Mondial și înrolarea acesteia în Armata Rusă
Marina
Iurlova se naște la 25 februarie 1900, în satul Raevskaya, un sat mic de lângă orașul Krasnodar, în
regiunea Donului(unde se afla faimoasa formațiune politică autonomă a ,,Cazacilor
de pe Don”).[1]
În august 1914, pe când Marina avea 14
ani, izbucnește Primul Război Mondial, iar aceasta fiind fiica unui comandant al
Cazacilor din Kuban, decide, fiind fascinată de tradiția femeilor cazace
care își urmau bărbații pe front, să se
înroleze în Armata Rusă, la doar 14 ani,
luând trenul în care credea că se află
tatăl ei spre zona Munților Caucaz (acolo unde se afla tabăra militară a
Armatei Ruse). În timpul acestei călătorii, Marina adoarme, fiind descoperită de un soldat, care afișând o expresie neprietenoasă, o întreabă unde mergea, iar ea nedorind să renunțe la visul ei de a
lupta pe front, minte și spune că era o
fată săracă fără mamă care își urma tatăl pe front.
Inițial, ea luptă ca santinelă în Armenia(care încă era
parte a Imperiului Otoman la începutul Primului Război Mondial), fiind instruită și protejată de un sergent din
Armata Caucazului numit Kosel, care îi
face rost acesteia de o uniformă militară și o face pe aceasta un fel de
mascotă a unității lui.[2]
Apoi, aceasta se alătură Sotniilor de Recunoaștere (un
escadron de 100 de cai al Armatei Ruse ce efectua misiuni de recunoaștere a
pozițiilor inamice) din cadrul Regimentului 3 Ekaterinodar.[3] Deja
se profila la orizont războiul cu Imperiul Otoman, având ca linie a frontului piscurile Munților
Caucaz. Camarazii Marinei o lasă pe aceasta să fie santinelă, dar îi spun să nu se implice în luptă. Auzind
aceasta, Marina se simte extrem de
frustrată, spunând , , Nu voiam să fiu
tratată ca o fată. Eram soldat”.[4]
În 1915, pe când Marina se afla într-o misiune
periculoasă de aruncare în aer a podurilor de peste râul Araxes de lângă Erevan,
iubitul acesteia este ucis de soldații
turci în timp ce încerca să arunce în aer un pod, iar ea este împușcată în picior.[5] După
o scurtă ședere la Spitatul Crucii Roșii din Baku, unde a fost tratată, ea se întoarce pe Frontul de Est, unde se instruiește ca mecanic auto și ajunge
șofer militar.[6]
În 1917, Marina este din nou rănită și
petrece aproape întreg anul 1918, într-un
spital din Moscova, suferind de o
comoție și de “shell shock” (șocul față de obuze), acestea fiind rezultatul unei explozii. Pentru
eroismul și faptele de curaj realizate în luptă, ea câștigă de 3 ori Crucea Sfântului Gheorghe
a Rusiei, reușind totodată, să supraviețuiască războiului, pentru a-și spune povestea.[7]
Muncă în anglia români II. Rolul
Marinei Iurlova în Războiul Civil Rus și emigrarea în S.U.A
La încheierea Primului Război Mondial și izbucnirea Războiului Civil Rus (1918-1921),
în urma eliberării din azilul din Omsk
în care se afla după ce suferise o cădere nervoasă, Marina Yurlova se alătură Armatei Albe și luptă de partea
acesteia (sub comanda Amiralului Aleksandr Kolceak și a Căpitanului Vladimir
Kappel) în cadrul acestui conflict din 1919 până în 1920.[8] În
timpul acestui război, Marina formează
un Batalion Medical de Femei și luptă pe Frontul din Siberia.[9] Totuși,
Albii ajung până la urmă să piardă Războiul Cvil Rus în fața Armatei Bolșevice,
iar ea scapă de sub teroarea
bolșevicilor, ajungând în S.U.A via
Japonia, în 1922.[10]
Acolo, aceasta ajunge să lucreze ca
dansatoare. Tot acolo, ea se căsătorește
cu producătorul de filme William C.Hyer în decembrie 1925 și primește cetățenia
americană anul următor, în 1926.[11]
Marina Yurlova își publică autobiografia în trei părți: o primă parte, ce descrie experiența pe care a avut-o ca
soldat în cadrul Armatei Ruse în timpul Primului Război Mondial în cartea ,,The Cossack Girl” (publicată în 1934 și
republicată în 2010), o a doua parte, ce
descrie implicarea ei în Războiul Civil Rus și scăparea de forțele bolșevice, în cartea ,,Russia Farewell”(publicată în
1936) și o a treia parte, ce descrie provocările de după război pe care
ea le-a avut de înfruntat și adaptarea ei la societatea americană, în cartea ,,The Only Woman” (publicată în
1937).[12]
O fotografie ce
o înfățișează pe Marina Iurlova tânâră, după emigrarea ei în S.U.A (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Marina_Yurlova)
În cele din urmă, Marina Iurlova moare la 1 aprilie 1984, la New
York, la vârsta de 84 de ani. [13]
Ea ajunge să fie, prin implicarea ei ca soldat și curajul arătat în timpul
Primului Război Mondial, precum și prin opera literară autobiografică, ce-i descrie experințele personale ca soldat
și emigrantă din întreaga ei viață, una
dintre cele mai importante eroine din Istoria Modernă a Rusiei, cât și a
Europei.
Bibliografie
I. Surse secundare (cărți
și articole)
1. Sandbrook, Dominic,
Aventuri în timp.Primul Război
Mondial, Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2023
II.Surse web
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Marina_Yurlova
2. https://www.girlmuseum.org/marina-yurlova/
3. https://grokipedia.com/page/marina_yurlova
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Marina_Yurlova
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] Pentru vorbele Marinei Yurlova vezi Dominic Sandbrook,Aventuri în timp.Primul Război Mondial,Editura
Polirom,Colecția Historia,București,2023,Cap.9(,,Îngerii tranșeelor”),p.171
[5] Dominic Sandbrook,Aventuri
în timp.Primul Război Mondial,Editura Polirom,Colecția
Historia,București,2023,Cap.9(,,Îngerii tranșeelor”),p.171
[6] Ibidem
[7] Ibidem
[8] https://www.girlmuseum.org/marina-yurlova/
[9] Ibidem
[10] Ibidem
[11] https://grokipedia.com/page/marina_yurlova
[12] Ibidem
[13] Ibidem
