Joburi români londra
În ziua de astăzi,
tot mai multor români le este dificil să facă față taxelor, facturilor ridicate
și prețurilor tot mai mari. Însă, astfel de noțiuni economice nu sunt un
fenomen tocmai nou, ci o maturizare a unor concepte mult mai vechi.
Erau cerute nenumărate tipuri de dări
Mulți oameni pot
cădea în capcana de a crede că, în urmă cu secole, modelul economic era unul
mult mai simplist și mai ușor de înțeles. În realitate, potrivit Historia,
acest lucru nu este deloc adevărat. În Evul Mediu, tributul dat către Poarta
Otomană reprezenta o apreciere financiară a activității economice.
Practic, era vorba
despre cote de animale și grâne care completau suma cerută, în lipsa
lichidităților. Iar diversele relații feudale care dominau societatea la acea
vreme reglementau și dările pe care oamenii le plăteau, cât și cui.
Joburi români londra Ce dări plăteau
românii în trecut
românii în trecut
De exemplu, clasa
țărănească plătea haraciul boierilor; mai precis, dările boierești erau
plătite în zile-muncă. Cu diferite baze de impunere, era vorba despre fumărit,
stupărit cât și cotărit, care se aplica produselor măturate cu cotul. Când
astfel de valori globale erau schimbate, se informa clasa boierească prin
firmane ale Sublimei Porți, citite oficial.
În această
perioadă, nu poate fi vorba despre o organizare financiară instituțională, iar,
în timp, clase sociale precum boierimea devin scutite de plata galbenilor prin
hatâruri făcute de domni.
Joburi români londra Călătorii străini
scriau despre economia locală
scriau despre economia locală
În Țara Românească
și Moldova existau nenumărate tipuri de dări, iar primele încercări de
orientare și reglementare economică au fost publicate în Legiuirea lui Caragea
sau Pravila, așa cum mai era cunoscută. Însă, mult mai concrete au fost
dispozițiile, sau rusmeturile, cum erau cunoscute la acea vreme, date de fostul
ban Grigore al IV-lea Ghica, care a devenit domn al Munteniei în 1822.
El a fost învestit
de Poarta Otomană în 1823 și și-a luat angajamentul de a plăti datoriile
principatului. Programul lui financiar nemulțumea boierimea, iar chiar în 1823,
Ghica a introdus și un impozit extraordinar de 20 de piaștri asupra tuturor
cârciumilor și magazinelor unde se vindeau mărfuri și băuturi spirtoase.
În același timp, lucrarea Pelegrinul
Transilvan, editată la Sibiu în 1865 și scrisă de un
autor necunoscut, vorbește și despre noua formă de exploatare a terenurilor,
adică arenda.
