Muncă în anglia români
Războiul de la 15 mai 1948 a creat atât statul Israel, cât și catastrofa palestiniană.
La 15 mai 1948, războiul a venit din cinci direcții. Egiptul, Transiordania, Siria, Libanul și Irakul și-au trimis armatele peste granițele Palestinei, iar alături de ele s-au aliniat și contingente din Arabia Saudită și Yemen.
Cu doar câteva ore înainte, la 14 mai 1948, David Ben-Gurion citise, la Muzeul de Artă din Tel Aviv, actul de naștere al unui stat nou. Se terminau atunci trei secole și jumătate de dominație otomană și trei decenii de Mandat Britanic. Dar în loc de liniște, orizontul aducea foc.
Sămânța acestui război fusese aruncată la 29 noiembrie 1947, când Adunarea Generală a ONU adoptase Rezoluția 181. Palestina urma să fie împărțită în două state — unul evreiesc și unul arab —, iar Ierusalimul avea să rămână sub un regim internațional aparte. Comunitatea evreiască a acceptat.
Lumea arabă, însă, nu: Liga Arabă și liderii arabi locali au considerat planul o încălcare a dreptului la autodeterminare al populației arabe majoritare. Au urmat șase luni de război civil între comunități, în timp ce Marea Britanie își pregătea retragerea, fixată pentru mijlocul lunii mai.
Muncă în anglia români Cum a schimbat armistițiul soarta războiului?
Odată cu plecarea ultimilor soldați britanici și cu proclamarea statului, coaliția arabă a lovit simultan pe toate fronturile. În sud, egiptenii au ieșit din deșertul Sinai, au strivit avanposturile izolate din Negev și au înaintat spre Tel Aviv.
În est, Legiunea Arabă a Transiordaniei, bine pregătită și condusă de ofițeri britanici, a atacat Ierusalimul și a pus stăpânire pe Orașul Vechi, tăind accesul evreilor la locurile sfinte.
În nord, sirienii au coborât din podișul Golan spre Galileea, iar libanezii, alături de Corpul de Eliberare Arabă, au presat frontiera de nord-vest. Pentru Tzahal, armata pe care statul tocmai o înființase, miza era supraviețuirea.
Cum poți înfrunta cinci armate când abia ai oameni, aproape deloc echipament greu și niciun avion de vânătoare? Primele zile au fost extrem de grele. Apoi, însă, populația evreiască s-a mobilizat în masă.
La începutul lui iunie 1948, un armistițiu cerut de ONU a oprit temporar focul, iar Israelul a folosit răgazul ca să-și refacă structura de comandă și să importe armament din afară, mai ales din Cehoslovacia. Când luptele s-au reluat, raportul de forțe se schimbase.
Muncă în anglia români Independență pentru unii, Nakba pentru alții
Ofensivele arabe au fost respinse, iar trupele israeliene au ocupat zone care nu fuseseră incluse în planul de partiție. În 1949, acordurile de armistițiu au fixat Linia Verde, redesenând harta Orientului Mijlociu pentru două decenii.
La final, Israelul controla 78% din teritoriul fostului Mandat Britanic. Transiordania, devenită Iordania, a preluat controlul asupra Cisiordaniei și Ierusalimului de Est, iar Egiptul a preluat administrarea Fâșiei Gaza. Pentru israelieni, aceste luni au rămas în istorie ca Războiul de Independență.
Pentru palestinieni și pentru lumea arabă, ele au însemnat Nakba — catastrofa. 15 mai 1948 a despicat în două destinul Orientului Mijlociu: s-a născut un stat, s-a deschis un conflict, iar ecoul acelor zile nu s-a stins nici astăzi.
