Locuri de muncă români uk
Criza energetică declanșată de războiul din Iran a prins Uniunea Europeană într-un moment de vulnerabilitate extremă.
În timp ce prețurile la pompă sar de praguri psihologice care aruncă economia în recesiune, reacția Bruxelles-ului este lentă, birocratică și lipsită de curaj. Nu este vorba doar de lipsa de resurse, ci de o incapacitate cronică de a lua măsuri radicale pentru a proteja puterea de cumpărare a europenilor.
Deși Ursula von der Leyen a recunoscut că UE plătește cu 27 de miliarde de euro mai mult pentru aceeași cantitate de combustibil pe care o cumpăra înainte de începerea războiului din Iran, continuă să susțină aberația Green Deal – ”energia regenerabilă, curată, ieftină, produsă aici”.
Șefa Comisiei Europene tot vorbește despre „solidaritate”, „diversificare” și „accelerarea tranziției”, dar ignoră posibilitatea de implementa un plafon real la prețul produselor petroliere sau de a suspenda temporar taxele și accizele.
De ce nu vedem o achiziție comună de petrol la nivel european, similară cu cea de gaz? Apropo, când a fost vorba de cumpărat vaccinuri, UE s-a grăbit precum fata mare la măritat.
De ce mecanismele de solidaritate energetică sunt doar pe hârtie? De ce Comisia preferă politica de imagine în loc de securitate energetică? De ce nu impune măsuri urgente pentru a atenua șocul petrolier?
Prețurile la pompă sunt scânteia care poate aprinde butoiul cu pulbere al populismului în toată Uniunea Europeană. Legitimitatea proiectului european începe să se erodeze. Ursula von der Leyen rămâne prizoniera propriei ideologii verzi, asistând la dezindustrializarea Europei sub povara prețurilor la energie.
Locuri de muncă români uk Aroganța puterii
Pentru cine lucrează Comisia Europeană? Pentru europeni sau pentru o agendă abstractă de ”lider global în emisii zero”?
Când planurile energetice eșuează, vinovat este întotdeauna „contextul geopolitic” sau „lipsa de cooperare a statelor membre”. Niciodată Bruxelles-ul. Niciodată Ursula.
Modul de conducere a președintei CE, descris de mulți diplomați ca fiind „unilateral și autocrat”, a dus la blocaje instituționale. Deciziile luate într-un cerc restrâns de apropiați, fără consultarea reală a miniștriilor energiei din statele UE, au produs soluții care arată bine în comunicatele de presă, dar sunt inaplicabile pe teren.
Criza iraniană a expus faptul că „Împărăteasa” nu are haine: în spatele discursurilor impecabile se află un vid de strategie reală.
